Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului și a artelor spectacolului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Andriy Zholdak.
„Teatrul de repertoriu are un milion de probleme, e ca o cetate, ca o mănăstire veche, unde totul e la fel de 300-400 de ani, ceea ce îmi place. Totuși, cei care conduc astăzi aceste teatre trebuie să aducă în mod inteligent sânge nou.
Spectatorii sunt rechini sătui.
Criticii sunt rechini flămânzi, oameni care simt într-un mod special, care alcătuiesc festivalurile de film, de teatru, Capitalele Culturale Europene. Ei sunt asemenea unor rechini flămânzi, care abia așteaptă să îi mănânce pe artiștii tineri, să sugă sângele din ei, să castreze anumiți regizori sau, dimpotrivă, să se culce cu ei din punct de vedere artistic.
Cum să ne apărăm noi, actorii și regizorii, de aceste două tipuri de rechini, de spectatorul indiferent și de îngerii negri zburători?
Situația e aceeași la Berlin, Moscova, Tokyo sau București: regizorul are nevoie de bani, la fel ca orice om. Lumea aceasta îngrozitoare a banilor îi împinge pe regizori la servilism, atunci când montează. Imaginați-vă o femeie frumoasă, de douăzeci de ani, care devine imaginea unei companii: această femeie nu poate să aibă una și aceeași coafură la 90 de ani – ea trebuie să caute, poate la un moment dat vine vremea să se radă în cap sau să își vopsească părul în roșu… în schimb, ea rămâne și la treizeci, și la șaizeci de ani cum era la douăzeci, pentru a corespunde propriei imagini de odinioară. La fel se întâmplă cu regizorii atunci când renunță să mai caute, pentru că au găsit la un moment dat un stil care le-a adus succes.”
Print