Anul acesta, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău s-a organizat o altfel de ediție a obișnuitului festival de teatru, una dedicată unei teme universal valabile, foarte generoasă, fascinantă și fragilă deopotrivă: iubirea. Sub genericul oficial care poate servi drept îndemn, dar și drept laudă – „Buzău iubește teatrul” – publicul a putut viziona spectacole din întreaga țară, reunite în jurul acestui „motor al vieții” noastre. Iubirea s-a dezlănțuit fie din perspectiva sa tragică, fie din cea comică, dar unul dintre spectacole a surprins-o în ipostaza sa cea mai pură – când reușește să transforme frigul în căldură, când zăpada se topește cel mult în lacrimi, când două suflete pereche se întâlnesc, când alină durerea și lipește inima frântă în bucăți ca de piatră, când oferă speranță și alungă singurătatea, când adună laolaltă oamenii și poveștile lor. Într-un singur cuvânt: „Aproape”.
Mai întâi de toate actor, John Cariani scrie o piesă compusă din fragmente care se leagă între ele prin emoții și sentimente, mai puțin prin răsturnări de situație. În orășelul înghețat Aproape, printr-o coincidență magică incredibilă, mai multe personaje se întâlnesc la aceeași oră, în aceeași zi, neștiind că unul prin celălalt urmează să descopere iubirea. Vlad Cristache gândește nu doar regia spectacolului montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, ci și scenografia, pornind el însuși de la ideea de magie pe care nu trebuie să o cercetezi, ci în care trebuie să crezi. Așa că delimitează spațiul de joc printr-un cerc bine conturat din teancuri de cărți, în interiorul căruia ninge puternic, iar pe o bancă, doi îndrăgostiți nu au curajul să-și mărturisească dragostea; ba mai mult, se încurcă în propriile timidități și stângăcii, ruinând momentul. Scenografia lui Vlad Cristache creează acele spații rupte ca dintr-un vis, cu simetrii perfecte și culori vibrante, în forme, mărimi și moduri de funcționare ireale, ca în desenele animate. De fapt, reușește să plaseze orășelul Aproape într-un glob de cristal pe care, dacă îl agiți suficient de tare, începe să ningă, și în timp ce privești prin sticlă lumea aceea în miniatură, ai senzația că are propria sa viață, captivă într-un alt spațiu și timp. Ca spectator, experimentezi aceeași senzație stranie ca atunci când, copil fiind, răsturnai globul cu susul în jos, apoi așteptai să se aștearnă zăpada, până când lumea prindea iarăși conturul obișnuit.
„Toți oamenii sunt frumoși atunci când sunt fericiți”, spun personajele din „Aproape”, care nu e propriu-zis un stat organizat, ci există după propriile legi. Și tinerii actori încearcă să scoată la iveală această frumusețe născută din tandrețe și din povești siropoase, am zice noi, dar emoționante prin doza de poezie pe care o conține fiecare. Florin Hrițcu, în cele două fragmente ale sale, cochetează cu naivitatea tipică unui copil, mai întâi din timiditate, apoi din cauza unei boli care îl împiedică să simtă durerea. Cristina Mihăilescu, Mircea Postelnicu și Corina Grigoraș creează în fragmentul lor „Trist și vesel” câteva momente comice savuroase, Mircea Postelnicu remarcându-se prin capacitatea lui de a trece de la o stare de spirit la alta, de altfel cum și titlul poveștii o sugerează.
Una dintre scenele memorabile este cea în care Gayle (Sabina Brândușe) îi aduce iubitului ei Lendall (Mircea Postelnicu), în saci mari și roșii, toată dragostea pe care a primit-o de-a lungul timpului de la el. Pentru că în Aproape, poți să supraviețuiești cu o inimă artificială, iubirea încape în saci sau în pietre prețioase și tot iubirea te învață ce e prietenia sau durerea. Și dacă ai inima frântă, acolo îl poți găsi pe East (Valentin Florea), puțin adus de spate, cam morocănos, dar care știe să repare astfel de „accidente”…
„Aproape” e un spectacol compus din fragmente, emoții și multă blândețe, încât dacă începi să-l descompui ca pe un puzzle, riști să-l dezbraci de atmosfera de poveste în care se învelește pe sine și pe spectatori, și să rupi vraja care se instaurează chiar de la prima scenă când ninge atât de frumos, chiar dacă afară a venit vara și chiar dacă un astfel de oraș, al iubirii, nu există decât în imaginația noastră.
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
„Aproape” de John Cariani
Traducerea: Cristian Juncu
Regia şi scenografia: Vlad Cristache
Executare decor: Crina Şandru
Distribuția: Florin Hrițcu, Cristina Mihăilescu, Valentin Florea, Sabina Brândușe, Nora Covali, Corina Grigoraș, Dragoș Ionescu, Mircea Postelnicu
Foto: Ciprian Iorgu
Print