La un deceniu de la moartea celebrului dramaturg american Arthur Miller și în anul în care se împlinesc, de asemenea, 100 de ani de la nașterea sa, cotidianul „The Telegraph” propune un fel de autoportret schițat din gândurile sale, răspândite în texte, în interviuri și în cărți. Arthur Miller despre Arthur Miller – cu calm și franchețe.
1.Despre critici
„Trăim în epoca jurnalismului și a publicității. Să scrii o carte, o piesă sau mai știu eu ce îți ia un an sau doi. Să scrii o observație bună îți ia zece minute. Criticii folosesc arta ca să avanseze ei. Și așa se face, cred, că în privința asta nu stăm deloc bine.”
2.Despre musicaluri
„Musicalul este, evident, acea invenție americană – sau să nu-i spunem invenție, ci o adaptare a operetei europene – care ne e specifică și are o viață teribilă și viabilă, așa că bineînțeles că trebuie să existe un loc pentru el. Este o artă adevărată și bună. Și nu există nicio contradicție între acest gen și oricare alt tip de teatru.”
3.Despre relația dintre originea evreiască și literatura lui
„Există o tragedie în lume, dar lumea trebuie să meargă mai departe: prima este o condiție pentru a doua și invers. Evreii nu-și pot permite să dezvăluie prea mult în tragic pentru că s-ar putea să-i copleșească. Prin urmare, în majoritatea scrierilor aparținând evreilor există întotdeauna o măsură de prevedere: Nu te apropia prea mult de prăpastie, că s-ar putea să cazi. Cred că asta face parte din psihologia lor și, deci, și din mine. Am investit psihic, ca să spun așa, în continuitatea vieții. N-aș putea niciodată să scriu ceva absolut nihilist.”
4.Despre începutul relației cu Marilyn Monroe
„Pe-atunci ea era pentru mine o lumină ca un vârtej, un paradox și un mister seducător, o clipă arătând tăria omului de pe stradă și imediat înălțată de o sensibilitate lirică și poetică pe care puțini dintre cei care au trecut de adolescență o mai păstrează… La momentul respectiv nu era capabilă să condamne sau să judece oamenii care-i făceau rău, iar să fii cu ea însemna să fii acceptat, să intri într-un fel de lumină care sfințește dintr-o viață în care suspiciunea era de bun-simț. Ea nu avea bun-simț, dar ce făcea era mai sfânt, avea o viziune care tindea mai sus, de care nici ea însăși nu era pe deplin conștientă: oamenii nu însemnau decât nevoie și răni. Cel mai mult nu-și dorea să judece, ci să câștige recunoașterea într-o profesie neîndurătoare, într-o lume a bărbaților care nu vedeau omenescul din ea, ci erau doar orbiți de frumusețea ei perfectă.”
5.Despre televiziune ca vehicul pentru teatru
„Nu cred că există ceva prin care televiziunea se poate apropia de teatru. Simpla prezență a unui om în carne și oase este întotdeauna mai puternică decât imaginea lui. Dar asta nu înseamnă că televiziunea nu poate fi un mijloc teribil. Problema este că telespectatorii sunt întotdeauna în altă parte. Am impresia că oamenii care fac parte dintr-un grup care urmărește ceva la televizor au reacții diferite și poate mai profunde decât atunci când se uită la televizor separat, fiecare la el acasă. Dar acesta nu este un obstacol de netrecut, dacă materialul oferit se potrivește. Pur și simplu nu e simplu să faci filme bune, să scrii romane bune sau poezie bună și e imposibil să faci bine televiziune pentru că, în afară de dificultățile specifice, este vorba despre cum să fii un vehicul care face parte dintr-o mare afacere.”
6.Despre misiunea intelectualului
„Misiunea unui intelectual adevărat este să analizeze iluziile ca să le descopere cauzele.”
7.Despre relația dintre a înțelege și a scrie
„Nu pot scrie nimic atunci când înțeleg prea bine. Dacă știu ce înseamnă un anume lucru pentru mine, dacă deja am ajuns la sfârșitul unei anumite experiențe, n-o pot așterne pe hârtie, pentru că ar fi ca o poveste spusă de două ori. Trebuie să mă uimesc pe mine însumi, ceea ce e, desigur, o abordare foarte costisitoare, pentru că poți ajunge într-o fundătură, unde-ți dai seama că nu ești în stare să descoperi un organism ascuns sub sentimentul tău și nu-ți rămâne decât un sentiment fără contur, care nu este artă. E ceva imposibil de exprimat și trebuie să-l lași să se întărească și să capete contur spre a-l putea comunica. S-ar putea să-ți ia un an, doi, trei, sau patru…”
8.Despre relația om-societate
„Societatea se află în interiorul omului și omul, în interiorul societății și nu se poate alcătui o entitate psihologică adevărată pe scenă până nu-i înțelegi relațiile sociale și în ce măsură ele fac din respectiva persoană ceea ce este și o împiedică să fie ceea ce nu este. Peștele e în apă și apa e în pește.”
9.Despre succes
„În loc să-ți dea libertatea de a alege, succesul devine un mod de viață. În niciuna dintre țările în care am fost n-am dat de vreun om care să nu întrebe, când intri undeva și te așezi, Ce faceți? Și, american fiind, ori de câte ori am pus întrebarea asta mi-am dat seama că e mai bine pentru sufletul meu să nu știu răspunsul. Pentru un timp! Și să las lucrurile să meargă de la sine, să văd ce cred despre persoana respectivă fără să știu cu ce se ocupă și dacă are succes sau nu. Noi așezam oamenii în ierarhii tot timpul, zi de zi.”
10.Despre fascinația teatrului
„Teatrul este mereu fascinant pentru că e ceva atât de întâmplător! Seamănă așa de mult cu viața!”
Print
In citatul cu privire la Marilyn Monroe sunt convinsa ca “bun simt” desemneaza conceptul de “simt al realitatii” (common sense), nu ideea de “buna crestere” (poiteness).