Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Arthur Miller…
„(…) Prin urmare, teatrul social – cel puțin așa cum l-am conceput eu întotdeauna este teatrul omului privit ca un întreg. El se străduiește să instrumenteze cu ceea ce îl deosebește pe om de ceilalți, nu ca un scop în sine, ci urmărind să ne facă să aflăm, fie și numai prin teatru, cât de mult ne asemănăm între noi, fiindcă dacă am pierde și conștiința acestui lucru, nu ne-ar mai rămâne absolut nimic. Pentru mine, teatrul social este numai întâmplător un rechizitoriu împotriva societății. Drama lui Tennessee Williams Un tramvai numit dorință este o piesă socială; de asemenea, Maimuța păroasă (piesă a lui Eugene O’Neill – n. ed.) și la fel, practic, toate celelalte piese ale lui O’Neill. Fiindcă în cele din urmă ele pun în discuție, fie cu blândețe, fie cu mare forță, străvechea problemă: cum anume se cuvine să trăim? Iar această problemă în sensul ce-l avea la greci, adică în sensul ei cel mai bun și mai uman, nu-i doar o chestiune de interes privat.
Teatrul social, așa cum îl văd eu, este șuvoiul principal, iar teatrul antisocial un braț lăturalnic. Nu mai sunt capabil să privesc cu reală seriozitate drama unei psihologii individuale scrisă de dragul ei însăși, oricâtă pătrundere psihologică și oricâtă precizie a observației aș dovedi. Timpurile se schimbă: avem o lume de construit, avem de creat o civilizație menită să se îndrepte către unicul țel pe care o conștiință umanistă și democratică îl poate vreodată accepta și stima. Este o lume în care ființa umană să poată trăi ca o persoană în mod firesc politică, în mod firesc particular, în mod firesc angajată, o lume în care să poată fi câștigată încă o dată o adevărată victorie tragică.”
Print