August Strindberg: Va veni vremea când vom fi destul de evoluați, pentru a privi cu nepăsare spectacolul vieții

strindbergSăptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, August Strindberg…

„Problema ascensiunii și prăbușirii sociale, conflictul dintre cel mai mare bine și cel mai mare rău, antagonismul dintre bărbat și femeie sunt probleme care reprezintă un interes mereu viu. Mi-am luat subiectul din viața reală. Când întâmplarea aceasta mi-a fost povestită acum câțiva ani, a produs asupră-mi o puternică impresie și mi s-a părut că ar fi nimerită pentru o tragedie. Căci dacă-i dureros să vezi cum piere un om fericit, e și mai trist să vezi cum se stinge o rasă.

Va veni poate vremea când vom fi destul de evoluați, destul de luminați, pentru a privi cu nepăsare spectacolul brutal, cinic și crud pe care ni-l înfățișează viața. Vom fi părăsit atunci mecanismele acestea josnice și nesigure, care se numesc sentimente, ajunse de prisos când puterea noastră de judecată își va fi atins maturitatea. Faptul că eroina mea trezește mila se datorează numai slăbiciunii noastre, fricii noatre de a împărtăși o soartă asemănătoare. Spectatorul foarte simțitor nu se va mulțumi poate cu această milă, iar omul viitorului va cere desigur un leac împotriva răului. Dar, mai înainte de orice, nu există rău absolut.

Decăderea unei spițe e temei de bucurie pentru o altă spiță, care se ridică, iar alternanțele de înălțări și prăbușiri sunt una din marile atracții ale vieții, de vreme ce fericirea nu rezultă decât din comparație. Cât despre omul cu program, a cărui dorință e să împiedice pasărea de pradă să mănânce porumbelul și păduchele să mănânce pasărea de pradă, îl voi întreba: la ce bun să vrei să schimbi lucrurile? Viața nu-i atât de matematic absurdă, încât numai cei mari să-i mănânce pe cei mici, se mai întâmplă și ca albină să-l omoare pe leu sau cel puțin să-l înnebunească.”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.