Regizorul Aureliu Manea, „vizionarul” generaţiei sale, a murit ieri, 13 martie, la vârsta de 69 de ani, la Căminul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică din Galda de Jos. Născut pe 4 februarie 1945, într-o familie de artişti, Aureliu Manea a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie „I. L. Caragiale“, Bucureşti, în anul 1968, la clasa profesorilor Radu Penciulescu şi Mihai Dimiu. A debutat în acelaşi an la Teatrul Naţional din Sibiu cu piesa Rosmersholm de H. Ibsen. Cei care au avut ocazia să-i vadă creaţiile vorbesc despre geniul şi „nebunia” spectacolelor lui, despre faptul că au văzut şi simţit lumea cu alţi ochi după aceste experienţe unice. „A fost creatorul care a îmbogăţit lumea teatrului cu spectacole remarcabile, căci el a înţeles teatrul în epiderma lui gravă, complexă şi adesea derutantă. A trăit într-o profundă şi ascetă discreţie, slujbaş stăruitor al unei etici sănătoase, pierdută, însă. Aceea a purei şi delicatei absenţe. Aşa se face că puţine ştim despre Aureliu Manea, despre regizorul pentru care „spectacolele de teatru sunt sărbători ale vieţii fără bariere“, se arată într-un comunicat al UNITER.
Din motive de sănătate, Aureliu Manea s-a retras din activitate în anul 1991, la Căminul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică din Galda de Jos, și de atunci aproape că n-a mai comunicat cu lumea din afară. În 2012, la Teatrul Metropolis, a pus în scenă „Scrisorile portugheze ale Marianei Alcaforado” și a fost una dintre extrem de rarele lui apariții publice din ultimele decenii. Spectacolul s-a jucat o singură dată…
Pentru Cătălina Buzoianu Aureliu Manea „este singurul regizor din ţara noastră a cărui artă s-a convertit în mitologie. Într-un spaţiu care i-ar fi asimilat vocaţia spre mister, el ar fi obţinut statutul unui Grotowski sau al unui Kantor, adică dreptul de a avea laborator. Este singurul dintre noi (noi, ceilalţi, profesioniştii), care merita acest drept. A fost original, inimitabil, unic”.
Gábor Tompa spunea într-un interviu că este „unul dintre cei care au avut privilegiul să vadă câteva spectacole de Aureliu Manea. Cred că am văzut zece şi toate m-au fascinat: Arden din Kent de la Ploieşti, Phedra de la Sibiu, Medeea de la Turda, Aceşti nebuni făţarnici şi Titanic vals de la Teatrul Maghiar din Cluj”. De altfel, Gábor Tompa a montat anul trecut, la Teatrul Naţional din Cluj, „Trilogia Aureliu Manea” după singurele texte scrise de regizor, „Penelopa rămâne îngândurată”, „Repetiţia de teatru”, „Zâna de la răsărit”, spectacol aflat în repertoriul teatrului.
În urma lui rămân câteva cărţi revelatoare despre regie şi teatru: „Energiile spectacolului”, „Spectacole imaginare”, „Confesiuni”, „El, vizionarul, Aureliu Manea”.
Print