E bine să mergi la teatru. E un act de cultură. E un gest care te scoate din rutină. E un eveniment. E frumos. Într-o capitală trâmbiţat europeană în care la capitolul acte de cultură intră de-a valma, în acelaşi tabel, o seară la operă şi sprijinitul meselor de plastic de la festivaluri ale paielor [...] Citește în continuare
Suspansul este un ingredient secret. O perdea care tremură în noapte, un ceainic care şuieră, o scurgere a unei căzi, câteva acorduri sacadate şi ascuţie şi gata o atmosferă care să chircească şi o inimă de leu. Cine e criminalul? Întrebarea care transformă în copii inocenţi orice matur aflat în faţa unei cărţi sau a [...] Citește în continuare
27 martie a devenit Ziua Mondială a Teatrului în anul 1961. Este, deci, destul de tânăr evenimentul de sărbătorire a mai bine de două milenii şi ceva de artă teatrală. În România, obiceiul de a marca această dată este încă şi mai nou. Iniţiativele de a profita de ziua festivă pentru a celebra, cumva, făcătorii [...] Citește în continuare
Bunătatea a devenit o calitate alterată de percepţie, mode şi viteza grăbită a vieţilor noastre. A fi bun azi e destul de diferit de bun-ul de ieri. Bun înseamnă să te descurci, să te adaptezi, să te strecori, de ce nu – să te fofilezi, să reuşeşti cumva, indiferent de mijloace, să îi laşi în [...] Citește în continuare
Nu e deloc întâmplător că în teatru la început de toate stă cuvântul. Sună cunoscut, nu-i aşa? În creaţia iluziei la fel ca în Cartea Creaţiei, cuvântul nu poate fi întâmplător. Textul, scenariul pe care se construieşte spectacolul e punctul fix care poate ridica sau răsturna lumea pe care spectatorii acceptă să o vadă pe [...] Citește în continuare
Ce să fie oare teatrul – mijloc sau scop? Cum vrei să îl foloseşti, mai bine spus? La ce foloseşte el, teatrul? Transmite pur şi simplu un mesaj într-un mod mai mult sau mai puţin codat, mai pe înţeles sau mai artistic sau scopul e însuşi acela de a crea un produs artistic performant? De [...] Citește în continuare
Fericirea poate fi inexplicabil de complicată sau uimitor de simplă. Poţi căuta o viaţă stările superioare față de ceea ce crezi că e fericirea citită în cărţi sau te poţi ferici zi de zi de bucuriile cele mai banale, care, adunate în mănunchi, se fac o bucurie mare-mare cât o fericire întreagă. Diferenţa dintre cei [...] Citește în continuare
Şi-am ajuns la început de Centenar. Nu prea avem noi strategie, din ultimele ştiri băgăm de seamă că s-a vorbit mult şi nu s-a pregătit mai nimic concret pentru 1 Decembrie-ul istoric care numai mâine nu-i poimâine. Dar în stil tradiţional, glăsuim întru patriotism şi mândrie naţională şi punem noi de o horă de Guinness [...] Citește în continuare
A fost odată ca niciodată un timp de legendă, când arta era lăsată să fie artă; când criteriile estetice şi gusturile şi legile nescrise ale emoţiei erau singurele „aparate de măsură” ale calităţii. A fost odată, cândva, demult, acum 4-5 ani, când încă a fi corect însemna a fi drept şi a gândi logic sau [...] Citește în continuare
Coroana şi tronul – cele două simboluri ale puterii folosite de Shakespeare, despre care se pot scrie rafturi întregi de bibliotecă. Fascinaţia acestor obiecte şi jocul pervers-voluptuos al seducţiei în care cei mulţi îşi pierd, odată cu raţiunea, şi viaţa. Orice nouă înscăunare presupune o crimă. Modalitatea de a dobândi aceste însemne hipnotice trece obligatoriu [...] Citește în continuare
E drept că prea des uităm să mai aruncăm câte o privire către trecut. Aşa, peste umăr. Cu nostalgie şi dor. Nu prea mai avem noi timp nici de prezent; viitorul ne trăieşte în viteză. Şi atunci de unde atâta restrospecţie şi introspecţie şi timp pentru ce a fost. Ce a fost a fost şi [...] Citește în continuare
Despre prietenie ştim cu toţii să spunem vorbe frumoase. Despre prietenia dintre doi actori ne putem închipui la fel de bine cât de specială poate fi. Ce legătură spiralată într-un ADN artistic, ce camaraderie, ce ciocnire de orgolii cu scântei domolite doar de forţa nevoii de a-şi fi aproape unul celuilalt, ce tumult, ce emoţii [...] Citește în continuare
Suntem liberi. Atât de liberi încât ne construim singuri graniţe, fizice şi mentale, şi garduri şi ţarcuri şi cutii din ce în ce mai mici, în care să ne îndesăm frica de ceea ce am putea face cu libertatea asumată. Pe lângă cutumele sociale şi comportamentale reunite sub numele de civilizaţie ale cărei limite şi [...] Citește în continuare
Actorilor li se alătură de multe ori atribute şi titluri şi epitete şi un alai de vorbe meşteşugite încearcă să le descrie cât mai originalo-iscusit izbânzile artistice. Comparaţiile şi alegoriile sunt la ele acasă atunci când vorbim despre actorul-mag sau actriţa-vulcan. Cu cât mai spectaculoasă descrierea găsită, cu atât mai mare efectul. Şi e foarte [...] Citește în continuare
