Trăim tot mai repede, mai smart, mai eficient. Suntem inventivi, creativi, gândim out-of-the-box şi găsim cu uşurinţă 5 noi întrebuinţări care ne pot salva viaţa pentru banala scobitoare. Iar dacă nu avem suficientă fantezie, ne ajută Internetul şi cu asta. Şi tot aşa, printre degete mari ridicate în sus şi degete mijlocii arătate în traficul [...] Citește în continuare
„E uşor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune” s-a transformat cu timpul în „E uşor a face teatru/ Când prea multe ai a spune”. Teatrul angajat social, teatrul militant, politic, teatrul cu mesaj; pe cât de redundante sunt aceste denumiri scornite pentru o artă care, de când e ea, poartă inevitabil mesaj [...] Citește în continuare
Superlativele sunt agasante şi de cele mai multe ori ascund, de fapt, micimea opusă grandorii pe care o afirmă cu pompă. „Cel mai” şi „cea mai” au devenit refrene tocite care nu prea mai prezintă credibilitate. Cu atât mai mult în artă unde, mai ceva decât în fizica cuantică a lui Einstein totul e relativ. [...] Citește în continuare
Trăim în secolul XXI. Credem că am ajuns să deţinem răspunsuri inamovibile şi putem să decriptăm mesaje pline de sens. Din marginea noastră de Europă contemplăm lumea în care 1+1 fac 2 şi 2+2 fac 4. Avem certitudini şi acces la adevăruri absolute. Dar mai există o lume. Un alt petic de pământ, unde soarele [...] Citește în continuare
Avem câteodată ocazia rară de a tăcea. Într-un prezent continuu bruiat de o paletă de sunete polifonice – de la sonerii insistente la brutalul zgomot alb – tăcerea a devenit un lux pe care nu mai suntem conştienţi că ni-l permitem. Ne sperie şi ne stânjeneşte. Densitatea ei ne apasă pe minţile care s-au obişnuit [...] Citește în continuare
Clasic vs. Contemporan. De parcă a fi contemporan exclude radical orice moştenire dintr-un trecut pe care se presupune că trebuie să-l renegi pentru a putea accesa paradisul unui prezent care te vrea numai şi numai pentru el. În fond, atributul „contemporan” nu poate fi definit decât în relaţie directă cu acest clasic timp puţin mai [...] Citește în continuare
Am devenit comozi şi superficiali. Ca într-o glumă proastă, am permis cu bună ştiinţă ca aleatoriul să ne devină principiu de viaţă. Totul e facil, ne lăsăm sufoaţi de consumabile pe care le stoarcem până la ultima picătură, când de fapt noi suntem cei excedaţi de o realitate în care nimic nu mai durează mai [...] Citește în continuare
Râsul e terapeutic. Dar şi îngraşă. Ca orice lucru bun care nu e neapărat şi imoral. E bine să râdem. Cât mai des şi cât mai motivat. Se spune că oamenii cu un simţ al umorului dezvoltat sunt inteligenţi. Înseamnă că suntem o ţară tare deşteaptă. Nu pierdem niciun prilej de băşcălie, suntem primii la [...] Citește în continuare
Suntem o ţară eminamente pozitivă. Avem n-avem treabă, noi sărbătorim. Din principiu. Cumva obiceiul straniu al zilelor oraşelor, viilor, berilor, micilor, florilor, cântului şi portului românesc a molipsit şi lumea teatrală. Avem festivaluri unde nici cu gândul nu gândeşti. În oraşe în care teatrul aproape că a devenit inexistent. Dar această floare la butonieră nu [...] Citește în continuare
În repezeala nou-născută a zilelor grăbite numite prezent, noul cu orice preţ a devenit o virtute. Inovaţia e la mare căutare şi se însoţeşte de cele mai multe ori cu factorul „wow”. Dacă mai şi şochezi, atunci chiar că ai toate şansele să dai lovitura. Prefixul preferat „re” se împăunează în faţa tuturor experimentelor cu [...] Citește în continuare
Teatrul Metropolis aniversează anul acesta 10 ani de existenţă. La mulţi ani şi la mai mare! În iarna anului trecut, în cadrul unei gale elegante, se anunţa evenimentul ce avea să celebreze această vârstă fragedă, dar rotundă. 10 tineri actori au fost aleşi, în urma unui casting, de către 10 personalităţi din teatru şi film, [...] Citește în continuare
Ne plac extremele. Din ce în ce mai mult marginalul acaparează teren preţios şi se insinuează în centrul existenţelor noastre tot mai contorsionate. Sportul extrem, muzica ascultată cu volumul împins la extrem, viaţa trăită la extrem. Echilibrul aproape că a devenit un termen caduc şi folosit doar în discuţii despre spiritualitate. Toţi căutăm bezmetici cool-ul [...] Citește în continuare
Din când în când avem nevoie să credem în ceva. Şi atunci ne înreptăm privirea spre cer. Sau aprinem câteva beţigaşe parfumate şi închidem ochii. Sau deschidem un album cu fotografii. Sau o sunăm pe mama. Sau mergem mult pe jos cu căştile în urechi. Sau pe bicicletă. Căutăm ceva în care să credem. Care [...] Citește în continuare
Există multe feluri în care te poţi apropia de o piesă de teatru. Cu teamă, cu pioşenie, cu îndrăzneală, curaj, inconştienţă, superioritate, curiozitate, având certitudini, având nedumeriri, din dorinţa reală de a spune ceva anume cu acel text, şi nu cu altul sau pur şi simplu din întâmplare. Intenţia care stă la baza unei montări [...] Citește în continuare
