Cronica

Aşa cum nici tinereţea, nici bătrâneţea nu sunt calităţi ele însele, ci pot augmenta atributele unui ins doar dacă ele sunt posedate pe persoana respectivă independent de vârsta sa, pe acelaşi principiu funcţionează şi beneficiile pe care le poartă cu sine dorinţa de a fi diferit. Pentru că diferit de unul singur este doar un [...] Citește în continuare

Cronica

Adevărul este unul dintre cele mai nobile deziderate ale oamenilor de bine. De mic eşti învăţat să nu minţi. Scrie şi în cărţile sfinte. În numele lui se fac sacrificii şi chiar se moare. Acel adevăr pur, superior, care pluteşte deasupra mizeriei comune, care păstrează ceva din frumuseţea nebuniei unui Quijote îndrăgostit la modul ideal [...] Citește în continuare

Cronica

Nu întâmplător cea mai importantă întrebare din teatru rămâne „De ce?”. De multe ori se întâmplă ca rezultatul să se transfromre într-un „De ce, Doamne iartă-mă?”. De la bune intenţii şi gânduri onorabile, multă energie, timp şi resurse materiale investite în proiecte care sună foarte bine pe hârtie, se poate ajunge fără prea mare efort [...] Citește în continuare

Cronica, Special

„La revedere!”. Această sintagmă, în limba română, chiar dacă este folosită atunci când te desparţi de cineva cu politeţe, presupune reîntâlnirea. Despărţirea nu e decât temporară. Cumva, chiar dacă e puţin probabil să îl reîntâlneşti pe taximetristul din a cărui maşină tocmai cobori sau pe doamna care ţi-a vândut biletul de tren pentru întoarcerea acasă, [...] Citește în continuare

Editorial

Prezentul este cel mai acut mod de raportare la realitate. Simţi şi obervi nemijlocit şi ai mai multe şanse să percepi cât mai nealterat pulsul a ceea ce trăieşti. Nu întâmplător „aici şi acum”-ul teatrului, acest binom care, deşi sună simplist, defineşte, poate, cel mai concret caracteristica de unicitate a artei dramatice, este formula care, [...] Citește în continuare

Cronica

Ne naştem, îmbătrânim şi murim copii. Indiferent de vârstă, de rang, de nume. Păstrăm undeva, ori bine cocoloşit într-un căuş al sufletului, ori la vedere, în colţul zâmbetului ştrengar, ceva din copilul care nu ştie cum să se oprească din crescut. Sau, cel puţin, aşa merită să trăim. Altfel, înăcriţi, înrăiţi şi învrăjbiţi de tot [...] Citește în continuare

Cronica

Frica este cel mai statornic şi devotat companion al singurătăţii. Frica este, poate, adversarul încă şi mai de temut decât ura, al iubirii; e un chin, o caznă ca de infern care macină într-una. Iar în singurătate lipsa iubirii şi constanţa fricii ascut simţurile şi dau dimensiuni supra-omeneşti oricăror stimuli. Ca într-o anticameră a morţii, [...] Citește în continuare

Cronica

Familia, tradiţia şi moştenirea. Cuvinte cu greutate şi sens îmbibat de istorie. De la poveştile din tragediile greceşti, trecând prin secole de războaie medievale, cutume aristocrate şi intrigi burgheze, acest nucleu tare în jurul căruia gravitează interese mai degrabă egoiste decât empatice a angrenat multe poveşti devenite literatură. Familia rămâne un subiect viabil pentru încă [...] Citește în continuare