La poalele Tâmpei și la început de mai, pentru al doilea an la rând, actorul Marius Cisar, directorul Centrului Cultural Reduta, a realizat un festival de teatru polemic față de conjunctură nu doar în sensul realității din jur, dar și a celei dinlăuntrul fiecăruia, ca parte a jocului civic: „Scenele memoriei – festival de teatru [...] Citește în continuare
Poveștile de weekend de la Piatra Neamț sunt posibile grație unei disponibilități speciale a actorilor, în sensul irepetabilității și slalomului printre tentațiile manierizării. Sunt posibile însă și grație unui public al cărui orizont de așteptare e supus unui tip de educație ereditar, dar și vaccinal, ca să spun așa. Astfel, urmărirea pariului inițial, de acum [...] Citește în continuare
În weekendul care a trecut, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț a oferit un model de normalitate care în destule alte locuri ar ține de performanța rară sau de accidentul fericit: patru spectacole, toate cu testul excelenței trecut cu brio (două de anul acesta – „Steaua fără nume” și „Mult zgomot pentru nimic” –, unul de [...] Citește în continuare
Sintagma-titlu aparține lui Romulus Boicu, semnatarul scenografiei noii premiere a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, „Și liniștea are puls”, în regia lui Horia Suru. Adaptând piesa britanicului Brad Birch, cu concursul esențial al coregrafei (care semnează și ilustrația muzicală) Sophie Duncan (conațională a dramaturgului), regizorul schițează portativele unui blues al condiției umane, mergând mai [...] Citește în continuare
În pofida aparențelor, textul care urmează nu are legătură cu „aromele” lui DJ Sava feat Raluka & Connect R, ci cu damfurile care ne surprind cu fiecare reapariție, deși, ca să zic așa, nu apucă să se împrăștie unul până să ne parvină următorul. Noroc cu sfânta noastră amnezie (națională, balcanică, est-etică??). În nișa teatrală-n [...] Citește în continuare
De câteva decenii încoace se manifestă, când mai gălăgios, când mai brutal or mai pseudo-deplin-înțelept o reacție adversă la postmodernismul văzut ca agresare gratuită a unor valori imuabil prestabilite, ca un soi de bolboroseală dadá fără cap și coadă (și în sensul lipsei de logică și în cel temporal). Nimic de mirare, postindustrialismul pe care [...] Citește în continuare
Am avut cândva (dă-dămult… mai dă-dămult…) o dispută cu Valentin Silvestru legată, ca să zic așa, de procentul de hohot sănătos (ba chiar de prezența sau absența lui) la citirea/ascultarea unui text care s-ar revendica de la noțiunea de umor. Acum, peste timp, am senzația că amândoi aveam dreptate. Totuși, la ce se așteaptă cel [...] Citește în continuare
Fie vorba-ntre noi, nu zice nimeni c-ar fi dintre cărțile (2, 3, 10, ceva de genul) de luat pe o insulă pustie, de trimis în Alfa să vadă și Centaurii cum e pe-a treia planetă de la un soare obscur dintr-o margine de galaxie unde, vorba proprietarului (după nume) al asteroidului 9495, „ne succedem generații [...] Citește în continuare
„Omul lui Dumnezeu cu năravul dracului”, își descrie la un moment dat Creangă personajul exotic, hazliu, călcător în străchini și dat naibii de norocos, Dănilă Prepeleac. Încă o entitate, încă un prototip cu vocație arhetipală din galeria humuleșteanului, adus în spațiul htonic de la Act, pornind de la umorul voios, adăpat de Ozana și mai [...] Citește în continuare
Fie vorba-ntre noi, nu zice nimeni c-ar fi dintre cărțile (2, 3, 10, ceva de genul) de luat pe o insulă pustie, de trimis în Alfa să vadă și Centaurii cum e pe-a treia planetă de la un soare obscur dintr-o margine de galaxie unde, vorba proprietarului (după nume) al asteroidului 9495, „ne succedem generații [...] Citește în continuare
Un început de toamnă interesant pentru teatrul românesc (pentru a folosi epitetul care, în gura politologilor, bate undeva între puseuri isterice de grup și damf de catastrofă). Pe de o parte, concursuri pentru ocuparea funcției de manager al unor teatre (în ordine alfabetică: Bacău, Brașov, Pitești – Galațiul a trecut și el cu un anotimp [...] Citește în continuare
Geografia teatrală autohtonă se bucură evident de o „linie de foc” în vestul teribil de îndepărtat („mulțumită” catastrofei numite căi ferate și șosele), în egală măsură prin repertoriu, cât și prin calitatea festivalurilor propuse de Teatrul Național din Timișoara, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, Teatrul „Regina Maria” din Oradea, Teatrul de Nord din Satu [...] Citește în continuare
Foarte interesantă ideea Teatrului Tineretului din Piatra Neamț de a oferi publicului un weekend de autor. Cel în cauză, regizor, este el însuşi tânăr (peste două luni va împlini 29 de ani), aşadar în directă rezonanţă şi cu numele teatrului nemţean şi cu tradiţia acestuia, trăită pe proprie piele şi dusă cu ingeniozitate mai departe [...] Citește în continuare
Când intri în sala de la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” (de pe strada 11 Iunie – de reţinut!) pentru spectacolul lui Victor Ioan Frunză după celebra „O noapte furtunoasă” a lui Ion Luca Caragiale, ai în faţă, în penumbră, spaţiul de joc aparent compozit, o treime, în dreapta, fiind ascunsă de o [...] Citește în continuare
