Special

Să ne imaginăm următoarea scenă: o adolescentă frumoasă, cu părul lung, ca mai toate adolescentele, vorbeşte la telefonul mobil, ca mai toţi tinerii. Nu auzim decât cuvintele fetei: – Sunt la teatru! – … – Pentru că nu puteam să răspund în timpul spectacolului!! – … – Bine, vin acasă… Mi-au dat [...] Citește în continuare

Interviu

Prima întâlnire a publicului bucureștean cu creaţia regizorului georgian David Doiashvili (n. 1971, Tbilisi) a avut loc în 2015, la Festivalul Internaţional NETA, organizat şi găzduit de Teatrul Naţional Bucureşti. Spectacolul său – „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, produs la Teatrul Muzical şi Dramatic de Stat „Vaso Abashidze” din Tbilisi (al cărui [...] Citește în continuare

Cronica, Special

Mărturisesc că prima dată am aflat despre oraşul Gheorgheni în adolescenţă, văzând spectacolul şi-apoi citind piesa „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian. Celebra Pensiune Weber era localizată cu exactitate prin vorbele Corinei: Trei sute patruzeci și doi de kilometri de la București, treizeci și șase de kilometri de la Gheorghieni. (Astfel scris şi nu „Gheorgheni” [...] Citește în continuare

Cronica, Special

Răsărit pe malul Dunării ca port al unei Românii prospere, eminamente agricolă, disputându-şi mereu întâietatea într-o relaţie bipolară cu vecina Brăila, Galaţiul şi-a dobândit importanţa odată cu cenuşiul siderurgic al industrializării socialiste. Dar socialismul, pe lângă multe rele, avea şi câteva bune: prin strategia culturală a vremii, fie ea şi propagandistică, oraşul muncitoresc şi-a păstrat [...] Citește în continuare

Interviu

Pe 30 septembrie, la Teatrul German de Stat Timişoara, a avut loc premiera spectacolului „Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a bunicii sale fără suflet” de Gabriel García Márquez, în versiunea scenică și regia lui Yuri Kordonsky, decor: Helmut Stürmer, costume: Ioana Popescu, muzică: Tibor Cári. În rolul bunicii: Ida Jarcsek-Gaza, iar în cel [...] Citește în continuare

Interviu

O pălărie, un zâmbet, sute şi sute de scenografii. Decoruri, costume, lighting-design în teatru, operă, film. O carieră de peste patru decenii pornită din Timişoara natală, răspândită apoi de-a lungul ţării şi, mai ales, de-a latul Europei. Liviu Ciulei, Vlad Mugur, David Esrig, Dinu Cernescu, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Tompa Gábor sunt doar câţiva dintre [...] Citește în continuare

Special

Trebuie că un straşnic fenomen tropical s-a abătut asupra Teatrului Odeon din Bucureşti, care încheie stagiunea c-un… jurnal… muzical. E vorba despre povestea naufragiatului (real sau ficţional) Robinson Kreutznaer, mai cunoscut drept Crusoe, celebru prin romanul lui Daniel Defoe (1719). În variantă autohtonă, suprarealistă, personajul se regăseşte în piesa lui Gellu Naum, “Insula” (1979), iar [...] Citește în continuare

Cronica

Trebuie că un straşnic fenomen tropical s-a abătut asupra Teatrului Odeon din Bucureşti, care încheie stagiunea c-un… jurnal… muzical. E vorba despre povestea naufragiatului (real sau ficţional) Robinson Kreutznaer, mai cunoscut drept Crusoe, celebru prin romanul lui Daniel Defoe (1719). În variantă autohtonă, suprarealistă, personajul se regăseşte în piesa lui Gellu Naum, “Insula” (1979), iar [...] Citește în continuare

Cronica

Există oare vreun om care să–şi fi dat seama vreodată ce-i aceea viaţa, atâta timp cât o trăieşte… ce înseamnă fiecare, fiecare minut? Întrebarea este retorică, iar replica – de-o simplitate incredibilă, aproape năucitoare. Rostită pe scenă, însă, capătă întreaga profunzime a vieţii şi a morţii, a teatrului şi a iubirii, a bucuriei de a [...] Citește în continuare

Cronica

Într-o lume contemporană în care funcţionează „regulile junglei” – Vânează sau vei fi vânat! – o întoarcere la clasicitatea povestirilor lui Rudyard Kipling vine ca o scăpare, ca o evadare. Scriitor britanic născut în India, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Kipling adună fabulele sale de secol XIX (în proză şi versuri) într-o colecţie intitulată [...] Citește în continuare

Cronica

Ce le-o mai trebui încă? Sughiţuri, râgâieli, strigăte de indieni, scăpări de pârţuri? – se întreba excedat, la jumătatea secolului trecut, personajul Ionescu în piesa lui Ionesco, „Improvizaţie la Alma”. Se referea la reacţiile publicului, considerate foarte puţin variate de către criticii contemporani, persiflaţi de dramaturg c-o ascuţită fineţe. Am remarcat că publicul nu se [...] Citește în continuare

Cronica

A minţi înseamnă a inventa, a-i adăuga vieţii adevărate o alta, imaginară, deghizată în realitate. Odioasă din punct de vedere moral când e practicată în viaţă, această operaţie pare îngăduită, ba chiar meritorie, când invocă alibiul artei. Un alibi la adăpostul căruia şi-a construit Mario Vargas Llosa, de peste o jumătate de secol, întreaga operă. [...] Citește în continuare