Special

Trebuie că un straşnic fenomen tropical s-a abătut asupra Teatrului Odeon din Bucureşti, care încheie stagiunea c-un… jurnal… muzical. E vorba despre povestea naufragiatului (real sau ficţional) Robinson Kreutznaer, mai cunoscut drept Crusoe, celebru prin romanul lui Daniel Defoe (1719). În variantă autohtonă, suprarealistă, personajul se regăseşte în piesa lui Gellu Naum, “Insula” (1979), iar [...] Citește în continuare

Cronica

Trebuie că un straşnic fenomen tropical s-a abătut asupra Teatrului Odeon din Bucureşti, care încheie stagiunea c-un… jurnal… muzical. E vorba despre povestea naufragiatului (real sau ficţional) Robinson Kreutznaer, mai cunoscut drept Crusoe, celebru prin romanul lui Daniel Defoe (1719). În variantă autohtonă, suprarealistă, personajul se regăseşte în piesa lui Gellu Naum, “Insula” (1979), iar [...] Citește în continuare

Cronica

Există oare vreun om care să–şi fi dat seama vreodată ce-i aceea viaţa, atâta timp cât o trăieşte… ce înseamnă fiecare, fiecare minut? Întrebarea este retorică, iar replica – de-o simplitate incredibilă, aproape năucitoare. Rostită pe scenă, însă, capătă întreaga profunzime a vieţii şi a morţii, a teatrului şi a iubirii, a bucuriei de a [...] Citește în continuare

Cronica

Într-o lume contemporană în care funcţionează „regulile junglei” – Vânează sau vei fi vânat! – o întoarcere la clasicitatea povestirilor lui Rudyard Kipling vine ca o scăpare, ca o evadare. Scriitor britanic născut în India, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Kipling adună fabulele sale de secol XIX (în proză şi versuri) într-o colecţie intitulată [...] Citește în continuare

Cronica

Ce le-o mai trebui încă? Sughiţuri, râgâieli, strigăte de indieni, scăpări de pârţuri? – se întreba excedat, la jumătatea secolului trecut, personajul Ionescu în piesa lui Ionesco, „Improvizaţie la Alma”. Se referea la reacţiile publicului, considerate foarte puţin variate de către criticii contemporani, persiflaţi de dramaturg c-o ascuţită fineţe. Am remarcat că publicul nu se [...] Citește în continuare

Cronica

A minţi înseamnă a inventa, a-i adăuga vieţii adevărate o alta, imaginară, deghizată în realitate. Odioasă din punct de vedere moral când e practicată în viaţă, această operaţie pare îngăduită, ba chiar meritorie, când invocă alibiul artei. Un alibi la adăpostul căruia şi-a construit Mario Vargas Llosa, de peste o jumătate de secol, întreaga operă. [...] Citește în continuare

Cronica, Muzici şi muze

Parcimonia pare să fie însuşirea celor mai mulţi producători teatrali din România atunci când vine vorba de montarea unui musical. Caz în care devin (brusc) reţinuţi, ponderaţi, măsuraţi. Curajul e scăzut, bugetul aşijderea. Mă refer la musicalul de import, produs după reţete consacrate, cu muzici şi librete verificate la publicuri din întreaga lume, regizat cu [...] Citește în continuare

Cronica

Dacă în „Jocul de-a vacanţa” Ştefan Valeriu s-ar fi însurat cu Corina, ar fi ajuns, cu siguranţă, să vorbească precum soţii din „Amphitrion 38”, piesa lui Giraudoux. De altfel, nu este un secret faptul că Mihail Sebastian îi avea ca ideal în dramaturgie pe Jean Giraudoux şi Paul Claudel, cei mai reprezentativi „colegi” interbelici într-ale [...] Citește în continuare

Cronica

Încercarea acestui “cârlig comercial” al titlului de articol se susţine prin două realităţi: povestea cu final fericit a Teatrului Nottara din Bucureşti şi spectacolul ce a avut premiera oficială în cadrul FEST(in)-ului pe Bulevard. Prima poveste n-a fost deloc simplă şi a durat mult: 10 luni, timp în care instituţia – cu o istorie de [...] Citește în continuare

Muzici şi muze

Chipul teatrului s-a desenat iar, timp de zece zile la Bucureşti, într-o nouă ediţie FNT. Patruzeci de spectacole au recompus, aproape ca-n poantilism, din puncte şi mici linii de culori pure, marea „pată de culoare” a stagiunii trecute. Din amestecul lor, ca-ntr-un mozaic, a rezultat tonul dorit de „pictor”, rol asumat şi în acest an [...] Citește în continuare

Cronica

Autoportretul începe astfel: Teatrul “Tony Bulandra” din Târgovişte este un teatru viu. Şi tânăr – am continua noi, tânăr – la propriu şi la figurat. Inaugurat în anul 2002, condus de regizorul şi scenograful McRanin, teatrul şi-a câştigat rapid locul în comunitatea cultural-locală, iar în prezent îmi pare unul dintre cele mai deschise spre cea [...] Citește în continuare