Trebuie că un straşnic fenomen tropical s-a abătut asupra Teatrului Odeon din Bucureşti, care încheie stagiunea c-un… jurnal… muzical. E vorba despre povestea naufragiatului (real sau ficţional) Robinson Kreutznaer, mai cunoscut drept Crusoe, celebru prin romanul lui Daniel Defoe (1719). În variantă autohtonă, suprarealistă, personajul se regăseşte în piesa lui Gellu Naum, “Insula” (1979), iar [...] Citește în continuare
Există oare vreun om care să–şi fi dat seama vreodată ce-i aceea viaţa, atâta timp cât o trăieşte… ce înseamnă fiecare, fiecare minut? Întrebarea este retorică, iar replica – de-o simplitate incredibilă, aproape năucitoare. Rostită pe scenă, însă, capătă întreaga profunzime a vieţii şi a morţii, a teatrului şi a iubirii, a bucuriei de a [...] Citește în continuare
Bertolt Brecht stă pe bancă, modest, cu un zâmbet discret pe faţă. Duminica de Paşti berlineză, sărbătoare austeră, îl învăluie cu ploaia şi vântul unei seri de primăvară neobişnuit de rece. Brecht nu pare deranjat că i se aburesc ochelarii cei rotunzi. La urma urmei e doar o statuie de bronz, iar zâmbetul său are [...] Citește în continuare
Într-o lume contemporană în care funcţionează „regulile junglei” – Vânează sau vei fi vânat! – o întoarcere la clasicitatea povestirilor lui Rudyard Kipling vine ca o scăpare, ca o evadare. Scriitor britanic născut în India, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Kipling adună fabulele sale de secol XIX (în proză şi versuri) într-o colecţie intitulată [...] Citește în continuare
Ce le-o mai trebui încă? Sughiţuri, râgâieli, strigăte de indieni, scăpări de pârţuri? – se întreba excedat, la jumătatea secolului trecut, personajul Ionescu în piesa lui Ionesco, „Improvizaţie la Alma”. Se referea la reacţiile publicului, considerate foarte puţin variate de către criticii contemporani, persiflaţi de dramaturg c-o ascuţită fineţe. Am remarcat că publicul nu se [...] Citește în continuare
Mă uit scârbit la tot, și-aș vrea să mor, Decât să-l văd slăvit pe ticălos, Iar pe sărman de râsul tuturor, Să-l văd tăgăduit pe credincios, Pe vrednicul de cinste oropsit, Și pe femei batjocorite crunt, Pe cel făr’de prihană pedepsit, Și pe viteaz răpus de cel mărunt, Și artele sub pintenul despot. Să văd [...] Citește în continuare
A minţi înseamnă a inventa, a-i adăuga vieţii adevărate o alta, imaginară, deghizată în realitate. Odioasă din punct de vedere moral când e practicată în viaţă, această operaţie pare îngăduită, ba chiar meritorie, când invocă alibiul artei. Un alibi la adăpostul căruia şi-a construit Mario Vargas Llosa, de peste o jumătate de secol, întreaga operă. [...] Citește în continuare
Parcimonia pare să fie însuşirea celor mai mulţi producători teatrali din România atunci când vine vorba de montarea unui musical. Caz în care devin (brusc) reţinuţi, ponderaţi, măsuraţi. Curajul e scăzut, bugetul aşijderea. Mă refer la musicalul de import, produs după reţete consacrate, cu muzici şi librete verificate la publicuri din întreaga lume, regizat cu [...] Citește în continuare
Dacă în „Jocul de-a vacanţa” Ştefan Valeriu s-ar fi însurat cu Corina, ar fi ajuns, cu siguranţă, să vorbească precum soţii din „Amphitrion 38”, piesa lui Giraudoux. De altfel, nu este un secret faptul că Mihail Sebastian îi avea ca ideal în dramaturgie pe Jean Giraudoux şi Paul Claudel, cei mai reprezentativi „colegi” interbelici într-ale [...] Citește în continuare
Încercarea acestui “cârlig comercial” al titlului de articol se susţine prin două realităţi: povestea cu final fericit a Teatrului Nottara din Bucureşti şi spectacolul ce a avut premiera oficială în cadrul FEST(in)-ului pe Bulevard. Prima poveste n-a fost deloc simplă şi a durat mult: 10 luni, timp în care instituţia – cu o istorie de [...] Citește în continuare
Chipul teatrului s-a desenat iar, timp de zece zile la Bucureşti, într-o nouă ediţie FNT. Patruzeci de spectacole au recompus, aproape ca-n poantilism, din puncte şi mici linii de culori pure, marea „pată de culoare” a stagiunii trecute. Din amestecul lor, ca-ntr-un mozaic, a rezultat tonul dorit de „pictor”, rol asumat şi în acest an [...] Citește în continuare
Autoportretul începe astfel: Teatrul “Tony Bulandra” din Târgovişte este un teatru viu. Şi tânăr – am continua noi, tânăr – la propriu şi la figurat. Inaugurat în anul 2002, condus de regizorul şi scenograful McRanin, teatrul şi-a câştigat rapid locul în comunitatea cultural-locală, iar în prezent îmi pare unul dintre cele mai deschise spre cea [...] Citește în continuare
Adevărat Maraton de Teatru Independent, evenimentul desfăşurat în perioada 17 septembrie – 2 octombrie la Bucureşti (16 zile şi 36 de spectacole) a ajuns la cea de-a VI-a ediţie. Mai “stufos” de la an la an, Maratonul a fost împărţit pe Secţiuni, cât să ai de unde alege. Cea competiţională şi-a aflat câştigătorii în ultima [...] Citește în continuare
La ora când scriu aceste rânduri (ah, de când îmi doream să încep astfel un articol…), Maratonul Teatrului Independent încă nu s-a terminat. Desfăşurat în perioada 17 septembrie – 2 octombrie la Bucureşti, evenimentul a fost, într-adevăr, un maraton de 16 zile şi 36 de spectacole. Aşa spun cifrele, dar, ca de obicei, în spatele [...] Citește în continuare
