Cronica

Consecvent observației că, cel mai adesea, superlativele relative înșală tocmai din cauza relativității lor specifice, prefer formularea că Un tramvai numit dorință este nu cea mai, ci una dintre cele mai frecvent jucate piese din creația lui Tennessee Williams. A fost scrisă în 1947, cu doar puțin înainte ca drmaturgul să primească premiul Pullitzer, a [...] Citește în continuare

Cronica

Cred că ceea ce contează prioritar în spectacolul Despre tandrețe pus în scenă la Teatrul Dramaturgilor Români de regizorul Felix Alexa (care semnează deopotrivă regia, ilustrația muzicală, light design-ul și versiunea scenică a montării) e că ne rezervă marea surpriză de a descoperi un Matei Vișniec substanțial altfel. Altfel și decât acel Vișniec din perioada [...] Citește în continuare

Cronica

În lipsa unor informații contrarii, risc și îndrăznesc să cred că piesa Semnale disperate către Planeta Pluto înseamnă o nouă scriere a Elisei Wilk pe care a montat-o în premieră absolută Teatrul 3 G din Târgu Mureș. O instituție de spectacole independentă, condusă de actorul și regizorul Ándi Gherghe, în care am putea vedea continuatorul [...] Citește în continuare

Cronica

Aflat în mare vogă și extrem de prezent în repertorii, și nu doar în Cehoslovacia, în anii ’50-60 ai secolului al XX lea, Pavel Kohout avea să intre pe neașteptate într-un anonimat ordonat de conducerea Partidului Comunist din țara sa. Partid din care, de altminteri, chiar a fost exclus, îndată după înăbușirea în sânge a [...] Citește în continuare

Cronica

La Teatrul Național din București se joacă, încă din anul 2009, și nu oricum, ci cu casa închisă, Toți fiii mei  de Arthur Miller. Spectacolul a fost pus în scenă de Ion Caramitru, format la școala de regie ce îi are drept repere esențiale pe Liviu Ciulei, cu al său „realism magic”, și pe Radu [...] Citește în continuare

Cronica

Am debutat în calitate de posibil viitor critic de teatru și am dobândit formarea profesională într-o perioadă în care domeniul era dominat autoritar de Valentin Silvestru. Am beneficiat și eu de îndrumările, de sfaturile, de încurajările sale, câteodată – recunosc – m-a mai și dojenit, însă mi-a și luat apărarea fermă într-o dispută în care, [...] Citește în continuare

Cronica

Într-un colț al scenei o zărim pe tânăra procuroare Teodora Banu, căreia apropiații în spun Teo, încercând să-și omoare timpul pe care trebuie să îl petreacă la noul ei serviciu, pregătindu-și, probabil, viitoarele examene de promovare în profesie. Adică citind dintr-o carte a criminologului Cesare Lombroso. În celălalt colț se află tânărul locotenent Popescu Filip, [...] Citește în continuare

Cronica

Ce altceva decât absenţa unor texte cu carnaţie asemănătoare şi cu roluri cel puţin la fel de ofertante să determine frecvenţa, insistenţa chiar, cu care apare în repertoriile noastre piesa Ludmilei Razumovskaia Dragă Elena Sergheevna? Scrisă la începutul anilor ’80 în plină perioadă brejnevistă ca urmare a unei comenzi precise (a fost, carevasăzică, un „text [...] Citește în continuare

Cronica

O mărturisire a lui Tuncer Cücenoğlu, autorul piesei Avalanșa, publicată în caietul de sală al spectacolului orădean, ne lămurește că scrierea se fundamentează pe un fapt real. De care dramaturgul a aflat cândva, prin 1987. Undeva, în Estul Anatoliei, ar exista o localitate mică, înconjurată de munți, unde oamenii sunt obligați de legi cu puternice [...] Citește în continuare

Cronica

În alcătuirea scenariului dramatic care a stat la baza spectacolului Scrisori de pe front, aflat în repertoriul Teatrului Mic din București, regizorul Vlad Massaci a avut la dispoziție două surse. Prima este reprezentată de Notele de război ale sublocotenentului Ioan R. Marinescu, regăsite, adnotate și publicate de nepoata de frate a acestuia, Irina Nelson. Cea [...] Citește în continuare

Cronica

În fiecare etapă importantă din consistenta lui carieră director de scenă care numără deja, iată, 35 de ani și mai bine, Victor Ioan Frunză a acordat atenția cuvenită literaturii dramatice românești. Nu a făcut-o fiindcă i-ar fi impus-o cineva, nu pentru a fi pe placul nu știu cărei autorități trecătoare, nu l-a interesat să fie [...] Citește în continuare

Cronica

Dacă facem efortul de a pune la o parte toate prejudecățile referitoare la pretinsele rigori și criterii de onorabilitate și respectabilitate ce s-ar cuveni să prezideze repertoriul primei scene a țării, dacă avem bunul simț de a admite că fiecare dintre noi am savurat romanele pline de farmec ale Agathei Christie și dacă ne mai [...] Citește în continuare

Cronica

Un scenariu dramatic a cărui piesă de bază este Povestea unui necunoscut, scenariu în a cărui gramatică se mai amestecă fragmente din alte câteva proze scurte ale lui Cehov precum Soția, La Conac, Trei ani, Împărțirea femeiască, Ariadna, reprezintă fundamentul spectacolului intitulat Fugarii. De relativ puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Odeon și care a [...] Citește în continuare

Cronica

Dumnezeu, în marea lui înțelepciune și mărinimie, a creat, printre multe alte ființe, și pisicile. Care nu sunt neapărat toate negre nici măcar noaptea. Din câte se pare picile au nu doar aspecte și caractere felurite, ci și viața lor sentimentală. Au deopotrivă propria lor organizare socială. Firesc să dobândească dreptul de a deveni protagonistele [...] Citește în continuare