Editorial

În urmă cu câteva săptămâni, am scris și publicat în cuprinsul revistei Yorick un editorial în care susțineam dreptul actorilor de a se manifesta politic. Ca orice alt cetățean al României, și slujitorii scenei au dreptul să se înscrie în partide, să candideze, să aleagă și să fie aleși, așa cum scrie Constituția. Să fie [...] Citește în continuare

Cronica

Montând la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” spectacolul intitulat Dansul Delhi, spectacol în a cărui gramatică sunt topite șapte piese într-un act și în cheie declarat post-modernă scrise de atât de originalul și mereu surprinzătorul Ivan Vîrîpaev, regizorul Radu Afrim se detașează pentru a doua oară în această stagiune de propria modalitate de a face teatru. [...] Citește în continuare

Cronica

Odinioară, Leonida, savurosul personaj zămislit de condeiul și talentul lui Caragiale, își fundamenta discursul persuasiv ținut în fața Efimiței, între altele chiar și certitudinea că nu se poate, nu are cum să fie rivoluție, pe ceea ce fusese scris la gazetă. De vreme ce gazeta de aseară nu a scos și nu a scris o [...] Citește în continuare

Editorial

În două numere succesive ale săptămânalului de mare impact care este și rămâne Dilema veche, cele din 18 și 25 aprilie 2019, dl. Andrei Pleșu și-a făcut cunoscută și motivat decizia de a-și limita aparițiile și implicările în viața publică din România. Cum dl. Pleșu va continua, totuși, să scrie în paginile revistei al cărei [...] Citește în continuare

Cronica

S-a întâmplat să văd spectacolul intitulat Nori în pantaloni de la Teatrul „Kosztolanyi Dezsö”, invitat la cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Teatru Poimâine, care a avut loc în primele zile ale lunii mai în organizarea Teatrului Szigligeti din Oradea la foarte puțină vreme după ce am încheiat lectura cărții intitulate Umbre peste [...] Citește în continuare

Cronica

Cred că nu există pe lumea aceasta exeget cât de cât serios al Livezii de vișini care să nu fi văzut în capodopera cehoviană o superbă, copleșitoare metaforă a extincției. Într-o celebră carte (Livada de vișini, Teatrul nostru), George Banu scrie că piesa ar da seama despre experiența morții. Adică preț de câteva luni de [...] Citește în continuare

Cronica

Mi-e greu să spun în ce măsură scenariul dramatic pe care se bazează spectacolul intitulat Casa cu suricate, a cărui premieră a avut loc zilele trecute la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, este fidel textului cehului David Drábek. Scrierea originală a fost, pesemne, o tentativă de rescriere, din perspectiva contemporaneității noastre, a celebrei piese [...] Citește în continuare

Cronica

Într-o cronică pe care am consacrat-o minunatei montări cu Deșteptarea primăverii înfăptuită în anul 2007 de regizorul Victor Ioan Frunză la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, îmi exprimam nedumerirea față de inexplicabila reticență a instituțiilor noastre de spectacol față de literatura dramatică a lui Frank Wedekind. Anii au trecut și lucrurile s-au schimbat într-o oarecare [...] Citește în continuare

Editorial

Împrumutând titlul unei poezii aflate la mare cinste în vremea proletcultismului pe stil nou, promovat de socialismul dinastic al anilor ’80, dar și plătind cu conștiinciozitate cuvenitele drepturi de autor, fiindcă nici nu se putea altfel, de vreme ce în cuprinsul ei este vorba și despre plagiate, savuroasa carte În lume nu-s mai multe Românii [...] Citește în continuare

Cronica

Adesea salvatorul, deși incompletul site Regizor caut piesă, înregistrează numele dramaturgului german Falk Richter cu opt titluri de piese, dintre care una singură, Complexitatea apartenenței, a fost montată în România de regizorul Radu-Alexandru Nica, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Internetul mă ajută să aflu că Falk Richter, astăzi ajuns la vârsta maturității (este [...] Citește în continuare

Editorial

Aud, cam cu aceeași frecvență cu care îmi trece pe la urechi povestea referitoare la întârzierile de doar câteva secunde ale trenurilor japoneze, întârziere pentru care conducerea căilor ferate nipone și-ar fi cerut îndatoritoare scuze, legenda privind felul de a fi al criticului de teatru din spațiul anglo-saxon. Care, în conformitate cu fișa postului, nu [...] Citește în continuare

Cronica

Indiferent că este vorba despre scrierile lui Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian, Alexandru Kirițescu sau Mircea Ștefănescu (și nu citez decât  numele cele mai celebre), dramaturgia românească „prinde” și astăzi grozav la publicul de teatru. Piesele lor sunt atât de bine scrise, cu o arhitectură aproape imbatabilă, cu replici savuroase, încât nu au nevoie de prestidigitații [...] Citește în continuare