La aflarea veștii că un regizor de importanța și de anvergura intelectuală a lui Tompa Gábor a luat decizia de a pune în scenă celebrul monolog dramatic Iona de Marin Sorescu, mi-am pus instantaneu întrebarea ce relevanță ar mai putea avea în contextul vieții teatrale actuale, adică din anul 2000 încoace, scrierile unuia dintre cei [...] Citește în continuare
Zeci de tineri actori s-au prezentat în a doua decadă a lunii iunie la preselecția organizată de UNITER în vederea Galei Hop care se va desfășura la începutul toamnei. Unii dintre participanții la preselecție au deja câțiva ani, nu mulți, de meserie, alții de-abia dacă și-au susținut examenele de licență. Printre candidați se află și [...] Citește în continuare
În 1878, atunci când a scris Platonov, Cehov avea doar 20 de ani. Să nu fi fost oare firească la această vârstă dorința scriitorului, aflat la vremea începuturilor, de a fi în scrisul său „atotcuprinzător”, așa cum bine observă rafinatul eseist George Banu (cf. Cehov, aproapele nostru, Editura Nemira, București, 2017)? Dorință pe care, din [...] Citește în continuare
Guvernanții continuă să ne dea asigurări că economia duduie și că în anii viitori România ar putea îndeplini toate condițiile să devină tigrul economic al Europei. Totul e ca noi să le dăm votul și ca ei să se perpetueze la putere. Și, cu toate acestea, săptămânile trecute o delegație a FMI a lansat avertismente [...] Citește în continuare
Numele dramaturgului Tüncer Cucenoğlu nu este unul tocmai necunoscut publicului românesc de teatru, el fiind autorul piesei Avalanșa care s-a jucat ori încă se joacă în cel puțin trei teatre din țară. Și anume, Teatrul Național din București, Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timișoara și Teatrul “Regina Maria” din Oradea. Prezența la cea [...] Citește în continuare
Nu e deloc nici rolul, nici misiunea criticului de teatru de a se angaja în investigații cu caracter mai mult sau mai puțin detectivistic referitoare la persoana creatorilor unui spectacol. Dacă am încercat să aflu mai multe despre identitatea și CV-ul Dianei Mititelu, regizoarea spectacolului cu piesa Menajeria de sticlă de Tennessee Williams, montat pe [...] Citește în continuare
În primele decenii ale secolului XX, atunci când literatura dramatică franceză era fascinată de ceea ce Paul Claudel numea poezia teatrului, un alt mare scriitor din același spațiu, e vorba despre Jean Giraudoux, spunea că adevărații iubitori ai teatrului nu se recrutează și nu înseamnă nicidecum acei spectatori care se dau de ceasul morții să [...] Citește în continuare
Parcurgem nu doar un anotimp al festivalurilor asupra utilității cărora m-am oprit în comentariul publicat în urmă cu două săptămâni, ci și o perioadă în care avem de-a face cu ceea ce îndeobște numim „avalanșa de premiere”. Numai că, așa cum festivalurile au fost și sunt obligate, adesea chiar cu o săptămână sau două înaintea [...] Citește în continuare
Scrisă în 1959, devenită repede celebră între altele și pentru faptul că este prima în care își va face apariția personajul Bérenger care mai apoi va face carieră și în alte piese ionesciene, socotită de critică o piesă altfel și aceasta nu numai datorită faptului că se individualizează printr-o structură narativă clară, ci și pentru [...] Citește în continuare
Nu cred să existe foarte mulți români de vârsta mea, plus-minus 10 ani, care să nu fi văzut măcar o dată celebrul film al lui Robert Wise Sunetul muzicii. A cărui premieră mondială a avut loc la New York la data de 2 mai 1965 și care, din câte îmi aduc eu aminte, a ajuns [...] Citește în continuare
În scenariul dramatic pe care regizorul Szabó Kristóf l-a întocmit pentru spectacolul intitulat Antigona, producție a F.A.C.E. Szabó Visual Performing Arts Ensemble din Germania, prezentă în programul celei de-a XII-a ediții a festivalului timișorean TESZT, au fost reunite fragmente dintr-o scriere datorată lui Walter Hasenclever căreia i s-a adăugat un epilog scris de Hugo von [...] Citește în continuare
Am mai abordat în acest spațiu destinat opiniilor al revistei Yorick, problemele deloc puține și nicidecum ușor de rezolvat ale criticii teatrale românești. De la numărul tot mai împuținat al condeielor, și aceasta în condițiile în care în România funcționează cel puțin cinci secții de Teatrologie, la partizanatul confundat, și nu întotdeauna inocent, cu necesitatea [...] Citește în continuare
Ceea ce în termenii de azi s-ar numi premiera absolută a piesei Vicleniile lui Scapin s-a produs la data de 24 mai 1671. A fost mai curând vorba despre ceea ce critica de acum ar numi “un spectacol de serviciu”, iar directorii de Teatre, scuzați inadecvarea termenului, managerii de azi, confruntați cu tot mai drastica [...] Citește în continuare
Cred că aproape nu există exegeză, eseu, cronică ori chiar și numai câteva notații fugare în cursul cărora să se încerce a se da seama despre Macbeth-ul lui Shakespeare și felul în care a fost el transpus în spectacol și să nu se repete cvasi-obligatoriu câteva lucruri. Și anume că “piesa scoțiană” ar fi una [...] Citește în continuare
