Mi se întâmplă destul de frecvent ca, în cronicile mele de spectacol, să deplâng, acolo unde este cazul, tot mai frecventa absenţă a caietelor de sală. Ori să le critic precaritatea conținutului. Să spun că nu voi înţelege niciodată de ce aceste adjuvante spectacologice sunt socotite de unii directori de teatru, rebotezaţi manageri, investiţii nerentabile, [...] Citește în continuare
Deopotrivă afișul și caietul de sală ale spectacolului Bocitoarele vesele, spectacol aflat de ceva vreme în repertoriul Teatrului „Mihai Eminescu” și care, așa după cum am putut constata cu ochii proprii, atrage pe mai departe publicul din Botoșani (am auzit în vecinătatea mea spectatori spunând că vin să îl vadă pentru a treia sau a [...] Citește în continuare
Există la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca o oarecare tradiție vizând valorificarea în limbaj scenic a unor scenarii de film cu proeminent impact la public. Nu mai departe decât în anul 2011 regizorul Robert Woodruff monta aici, cu o distribuție remarcabilă, Aniversarea (Festen) de Thomas Vintenberg și Morgens Rutkov. În 2015, înregistram o fericită [...] Citește în continuare
Numele lui Murray Schisgal se bucură de o proeminentă notorietate în rândul spectatorilor de film și de teatru din România. Împreună cu Larry Gelbart, Schisgal a semnat scenariul celebrului și atât de savuratului film Tootsie. Piese precum Luv (scriere de debut) sau Tigrul s-au jucat în destule teatre din țara noastră, aceasta din urmă fiind [...] Citește în continuare
Nu știu ce se întâmplă sau dacă se mai întâmplă ceva la Teatrul 74 din Târgu Mureș. Un loc unde, odinioară, se montau texte de ultimă oră. O făceau regizori tineri sau încă tineri. Tot acolo încercau să își facă meseria actori care nu se mai regăseau în ceea ce se întâmpla (și nu se [...] Citește în continuare
Cred că primul lucru ce se cuvine spus despre cartea Balcani: Victimă? Călău? (Fundația Culturală Camil Petrescu prin editura Cheiron (București, 2017) e că ea reprezintă debutul editorial al Oanei Borș. Cred că nu există om de teatru din România care să nu o cunoască pe autoare. Mai întâi în calitate de membră a echipei [...] Citește în continuare
Nu spun niciun fel de noutate. Hatházi András reprezintă una dintre cele mai complexe, mai autentice, mai pline de substanță personalități ale culturii maghiare din România. Ne este cunoscut, în primul rând, în calitatea lui fundamentală de actor. Unul mare. Uriaș de-a dreptul. Și-a dovedit talentul, vocația, neostoita lui dragoste pentru scenă în câteva roluri [...] Citește în continuare
Pe consistenta fișă de creație a regizorului Bocsárdi László care, iată, are deja mai bine de 20 de ani de carieră, figurează titluri importante. Niciun fleac, nicio bagatelă, spectacole pe texte de mare amplitudine și artistică, și ideatică, indiferent dacă e vorba despre dramaturgie clasică sau de ultimă oră. A fost printre primii regizori din [...] Citește în continuare
Maria Kontorovici, autoarea piesei Mamă, mi-am pierdut mâna, tradusă în românește de Raluca Rădulescu, regizată de Alexandru Mâzgăreanu și prezentată în premieră pe țară de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, este născută în 1994. Așadar, autoarea nu a depășit chiar foarte demult vârsta adolescenței, aceea la care se află o bună parte dintre eroii piesei [...] Citește în continuare