Pentru ca un fenomen artistic, în cazul de față un spectacol de teatru, să dobândească dreptul de a-mi rămâne în memorie, trebuie să fie frumos, adică artisticește valid, dar și util. Dacă îndeplinește ambele condiții, vorba poetului, „cu atât mai bine țării și lui cu atât mai bine”. Mărturisesc că am suficiente rezerve de ordin [...] Citește în continuare
Nu voi relua în spațiul comentariului de astăzi pe cât de vechea pe atât de inutila discuție referitoare la numărul fie prea mare, fie prea mic al festivalurilor de teatru din România de astăzi. Și aceasta fiindcă, în ceea ce mă privește, cred în continuare în adevărul exprimat cu mulți ani în urmă de mult [...] Citește în continuare
Din punctul de vedere al organizatorilor, dar și din perspectiva rațiunilor și rosturilor existenței la Arad a unui Festival de Teatru Nou mi se pare mai mult decât justificată prezența pe afișul celei de-a șaptea ediții a acestei importante manifestări de cultură teatrală a spectacolului intitulat Pisica lui Schrödinger. Care este, fără doar și poate, [...] Citește în continuare
În urmă cu câteva săptămâni, am scris și publicat în cuprinsul revistei Yorick un editorial în care susțineam dreptul actorilor de a se manifesta politic. Ca orice alt cetățean al României, și slujitorii scenei au dreptul să se înscrie în partide, să candideze, să aleagă și să fie aleși, așa cum scrie Constituția. Să fie [...] Citește în continuare
Montând la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” spectacolul intitulat Dansul Delhi, spectacol în a cărui gramatică sunt topite șapte piese într-un act și în cheie declarat post-modernă scrise de atât de originalul și mereu surprinzătorul Ivan Vîrîpaev, regizorul Radu Afrim se detașează pentru a doua oară în această stagiune de propria modalitate de a face teatru. [...] Citește în continuare
Odinioară, Leonida, savurosul personaj zămislit de condeiul și talentul lui Caragiale, își fundamenta discursul persuasiv ținut în fața Efimiței, între altele chiar și certitudinea că nu se poate, nu are cum să fie rivoluție, pe ceea ce fusese scris la gazetă. De vreme ce gazeta de aseară nu a scos și nu a scris o [...] Citește în continuare
În două numere succesive ale săptămânalului de mare impact care este și rămâne Dilema veche, cele din 18 și 25 aprilie 2019, dl. Andrei Pleșu și-a făcut cunoscută și motivat decizia de a-și limita aparițiile și implicările în viața publică din România. Cum dl. Pleșu va continua, totuși, să scrie în paginile revistei al cărei [...] Citește în continuare
S-a întâmplat să văd spectacolul intitulat Nori în pantaloni de la Teatrul „Kosztolanyi Dezsö”, invitat la cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Teatru Poimâine, care a avut loc în primele zile ale lunii mai în organizarea Teatrului Szigligeti din Oradea la foarte puțină vreme după ce am încheiat lectura cărții intitulate Umbre peste [...] Citește în continuare
Cred că nu există pe lumea aceasta exeget cât de cât serios al Livezii de vișini care să nu fi văzut în capodopera cehoviană o superbă, copleșitoare metaforă a extincției. Într-o celebră carte (Livada de vișini, Teatrul nostru), George Banu scrie că piesa ar da seama despre experiența morții. Adică preț de câteva luni de [...] Citește în continuare
Aș dori ca în comentariul meu de astăzi să mă refer la două mari supărări pe care mi le provoacă teatrul românesc de astăzi. Mai corect spus, cei ce sunt chemați să se ocupe cu promovarea lui. Adică directorii rebotezați manageri, responsabilii PR și secretarii literari. Aceștia din urmă fiind în multe locuri pe cale [...] Citește în continuare
Mi-e greu să spun în ce măsură scenariul dramatic pe care se bazează spectacolul intitulat Casa cu suricate, a cărui premieră a avut loc zilele trecute la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, este fidel textului cehului David Drábek. Scrierea originală a fost, pesemne, o tentativă de rescriere, din perspectiva contemporaneității noastre, a celebrei piese [...] Citește în continuare
Într-o cronică pe care am consacrat-o minunatei montări cu Deșteptarea primăverii înfăptuită în anul 2007 de regizorul Victor Ioan Frunză la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, îmi exprimam nedumerirea față de inexplicabila reticență a instituțiilor noastre de spectacol față de literatura dramatică a lui Frank Wedekind. Anii au trecut și lucrurile s-au schimbat într-o oarecare [...] Citește în continuare
Împrumutând titlul unei poezii aflate la mare cinste în vremea proletcultismului pe stil nou, promovat de socialismul dinastic al anilor ’80, dar și plătind cu conștiinciozitate cuvenitele drepturi de autor, fiindcă nici nu se putea altfel, de vreme ce în cuprinsul ei este vorba și despre plagiate, savuroasa carte În lume nu-s mai multe Românii [...] Citește în continuare
„Desigur, era foarte măgulitor pentru un tânăr de 22 de ani să primească asemenea orații din partea compatrioților săi”. Mărturisea în 1857 Vasile Alecsandri reamintindu-și debutul său în dramaturgie din 1844, debut săvârșit cu piesa Iorgu de la Sadagura. Piesă pe care în ceea ce rămâne peste ani cea mai bună cercetare a literaturii dramatice [...] Citește în continuare