Avem nevoie de poveste! Sunetul muzicii…

3stars

Într-o lume teatrală mai degrabă întunecată, tensionată și contorsionată, Răzvan Mazilu are curajul de ani buni să meargă contra curentului. Și să pună în scenă musical, un gen mai puțin vehiculat în teatrele noastre, dar pe care el îl face consecvent. Discuțiile pentru care se face puțin musical în România, deși publicul îl iubește, sunt de mai multe feluri, de la cele financiare, la lipsa de specialiști. Și pentru că musicalul nu e deloc ușor de montat…

De data asta, la Opera Comică pentru Copii, Răzvan Mazilu pune în scenă unul dintre cele mai frumoase musicaluri din toate timpurile: „Sunetul muzicii”. „De multe ori am fost întrebat în interviuri cum arată pentru mine fericirea. Am răspuns că fericirea ar fi să locuiesc într-un musical. Poate unul cu Fred Astaire și Ginger Rogers. Sau în Mary Poppins. Sau în Sunetul muzicii. În orice caz, un musical în care problemele și obstacolele dispar într-o clipă printr-un cântec sau în pași de dans. Un musical cu happy-end, cum sunt majoritatea. Musicalul ca promisiune a fericirii. Musicalul ca paradis iluzoriu. Poate utopic, poate posibil. Musicalul ca spectacol complex, total, copleșitor, emoționant, magic.” Am ales să redau aceste cuvinte ale lui Răzvan Mazilu din caietul-program de la „Sunetul muzicii”, pentru că ele sunt aproape o artă poetică a unui creator special. Un creator care alege iluzia și plăcerea iluziei, într-o lume teatrală care practică mai ales „dezvrăjirea” și exercițiul cotidianului.

Și așa este acest „Sunetul muzicii”, pe care Răzvan Mazilu l-a pus în scenă la Opera Comică pentru Copii, o superbă poveste în care îți face plăcere să evadezi, să te-ascunzi, să te lași purtat… E o poveste cu o scenografie asumat calofilă, creată de Sabina Spatariu, cu multe inimioare și floricele, la care se adaugă video și lighting designul lui Eranio Petrușka, în care totul este atât de luminos și îmbietor, ca o superbă promisiune de fericire. Mesajul e clar și ar putea fi rezumat așa: Dacă-ți urmezi visul, fericirea e posibilă… și poți învinge orice. E ca o vrajă dulce în care te lași purtat și te bucuri simplu de poveste. Iar povestea o știm cu toții. Și melodiile le-am fredonat cu toții. Maria Rainer, tânăra care vrea să devină călugăriță, dar a cărei vocație e… fericirea, creează în jur o lume magică. Și totul se transformă după gândul ei și după vocea ei.

Răzvan Mazilu a creat acest spectacol cu mai multe distribuții. În seara în care l-am văzut eu, Maria a fost Ana Bianca Popescu. Una dintre cele mai valoroase artiste din teatrul acestui moment, o actriță specială, cu o voce minunată, care colaborează de mai mult timp cu Răzvan Mazilu, poate cea mai frumoasă voce de musical din teatrul românesc. O voce care umple spațiul, care creează magie, care produce bucurie, o voce în care simți gustul copilăriei și dulceața și căldura feminității, o voce pe care vrei să te întorci s-o asculți din nou… Iar în ceea ce-o privește pe Ana Bianca Popescu, aceste calități vocale sunt dublate de calitățile ei de actriță, capitol la care alți interpreți nu stau întotdeauna la fel de bine, dar, cum nu avem o școală de musical în România, lucrul este de înțeles… Ana Bianca Popescu e fermecătoare, în toată deplinătatea pierdută a acestui cuvânt, prea des folosit, aduce cu ea din prima scenă, în care dă buzna în sală cu un buchet de flori pe care le împarte spectatorilor, aduce cu ea soarele și plăcerea unei zile de vară în munții în care-i place să cânte și face ca decorul idilic din spate să capete sens și viață.

Răzvan Mazilu știe să creeze atmosfera magică. Deschide spectacolul cu un moment frumos, corul de călugărițe al mănăstirii Nonnberg se împrăștie prin sală, cântând un imn, cu lumânări în mână. La final, Răzvan Mazilu va folosi din nou acest procedeu, umplând sala de ofițeri naziști, cu svastica lucindu-le pe mână în întuneric și păzindu-i amenințător pe spectatori, în timp ce în fundal se rotește la fel de amenințător ca un pericol real, viu, de azi, de aici, de lângă noi, aceeași svastică, ce a luat locul munților idilici în care Maria își cânta cântecele, pulsând acolo ca o flacără ce stă să înghită fericirea și lumina din jur. Între aceste două momente, povestea Mariei și a căpitanului von Trapp, cu familia lui superbă, formată din șapte copii, se construiește încet, din mici detalii și multă muzică. Von Trapp, în interpretarea lui Daniel Pascariu, vine cu o voce caldă și un zâmbet asemenea, care în final înmoaie rigiditatea din prima parte.

Excelent este condus grupul celor șapte copii, care cântă, dansează și joacă de la prima și până la ultima scenă cu o plăcere și un talent care anunță mari actori. Maria Alexievici, Adelina Baicu, Ana Bianca Marinescu, Alexia Vasilescu, Matei Hotăranu, Alexandra Giurcă și Roberto Matei Toader, în reprezentația văzută de mine, sunt micul nucleu de aur al spectacolului. Dezinvolți, armonizându-se perfect cu vocea și energia Anei Bianca Popescu, cei șapte construiesc împreună scene de o frumusețe pură, la care îți dorești să te întorci. Momentul furtunii, când se adună cu toții în patul Mariei și încep să cânte să alunge spaima, momentul în care, în seara petrecerii își iau la revedere cu celebrul cântec, momentul în care descoperă iubirea dintre tatăl lor și Maria, furișându-se în spatele lor când își mărturisesc iubirea, toate sunt superb construite.

„Sunetul muzicii” de la Opera Comică pentru Copii e un spectacol la care copiii – copiii secolului 21, pierduți în tablete și copleșiți de tehnică, copii care au prea puțin contact cu natura – reacționează extraordinar. Cântă împreună cu cei de pe scenă, sunt atenți, nu se mișcă în scaun, râd și aplaudă în ritmul melodiilor. E un spectacol la care râzi, plângi și te bucuri de fiecare scenă, pentru că, poate azi, mai mult ca oricând, avem nevoie de poveste… și în teatru.

Opera Comică pentru Copii

„Sunetul muzicii”

Musical de Richard Rodgers, după libretul lui Oscar Hammerstein II

Regia, coregrafia și costumele: Răzvan Mazilu

Decorul: Sabina Spatariu

Conducerea muzicală: Alexandru Ilie/ Gheorghe Iliuță

Video și lighting design: Eranio Petrușka

Asistent regie: Elena Morar

Asistenți mișcare scenică și coregrafie: Theodora Munteanu, Andreea Soare

Pregătire muzicală: Maria Alexevici (copii), Tudor Scripcariu, Abel Corban, Mihaela Neacșu

Distribuția în ordine alfabetică (reprezentația 2 iunie, ora 17.00)

Maria – Ana Bianca Popescu

Maica Stareță – Andreea Iftimescu

Căpitanul Georg von Trapp – Daniel Pascariu

Max Detweiler – Ionuț Burlan

Elsa Schraeder – Lorena Sandu

Rolf Gruber – Andrei Mihalcea

Liesl – Maria Alexievici

Gretl – Adelina Baicu

Marta – Ana Bianca Marinescu

Brigitta – Alexia Vasilescu

Kurt – Matei Hotăranu

Louisa – Alexandra Giurcă

Friedrich – Roberto Matei Toader

Sora Berta – Ana Maria Ivan

Sora Margareta – Virginia Stamate

Sora Sophia – Rodica Ștefan

Frau Schmidt – Otilia Panainte

Franz – Mihai Munteniță

Herr Zeller – Rareș Lucaci

Amiralul von Schreiber – Traian Măicănescu

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.