Este ultimul an în care programul așteptatului festival de teatru din Orașul Papilor, atât de avid de nou, încât uneori împinge la extrem relativismul cu care e privit conceptul de valoare, este alcătuit de directorii artistici Hortense Archambault și Vincent Baudriller. Pentru ei, 2013 este un sfârșit și un început: sfârșitul câtorva ediții ce au avut în prim-plan tematici abstracte, atotpermisive, așa cum festivalul și-a obișnuit publicul – mișcare, noutate, marginalitate, identitate, toleranță etc. – și, pe de altă parte, începutul unei noi etape în istoria festivalului inaugurat de Jean Vilar. Acest început se datorează unui edificiu ce se va deschide la ediția a 67-a din iunie: FabricA, spațiu de repetiții destinat creatorilor de teatru și spectatorilor deopotrivă, care va fi folosit tot anul de participanții la festival și care e gata acum, după zece ani de eforturi de toate felurile.
Pentru evenimentul care a transformat ideea de avangardă în normă, FabricA reprezintă o împlinire concretă ce le facilitează împlinirea unor vise și acolo se vor desfășura anul acesta, în intervalul 5-26 iulie, o mulțime de evenimente. Așadar, la câteva săptămâni după ce se încheie Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, la Avignon vor începe nopțile albe și lupta cu oboseala, căci programul cuprinde tentații multe, de toate felurile: spectacole, performance-uri, proiecții de film, concerte, multe conferințe și dezbateri, seri de lectură etc.
Dacă e să dăm crezare intenției anunțate de cei doi selecționeri amintiți, trebuie să ne așteptăm la un trimf al marginalilor, termen care, de altfel, a devenit anacronic, de vreme ce cultura și societatea contemporane au abolit centrul. Ca să nu mai spunem că așa-zișii marginali, artiștii neomologați de sistem, orice am înțelege prin asta, fac regula la Avignon de decenii bune, de fapt, încă de când s-a născut festivalul. Dincolo de astfel de nuanțe, niciodată elucidate și permanent prilej de contestări, cert este că și anul acesta programul privește spre viitor și spre tinerii creatori, spun Hortense Archambault și Vincent Baudriller, care i-au folosit pe post de consilieri pe cunoscuții Dieudonné Niangouna și Stanislas Nordey. Periferia, în toate sensurile pe care le comportă în plan geografic, social și cultural, va intra în dialog cu melancolia europeană spre a descoperi posibilitățile lumii de azi și posibile feluri de a trăi în ea. Zonele periferice ies la lumină și trebuie să fie investigate și cartografiate artistic și la ediția din 2013.
Selecționerii spun astfel: „Africa, tinerii… Lucrând la acest festival, asemenea teritorii ale alterității ne-au marcat, ne-am îmbogățit cu energia <celuilalt>: cel care conferă capacitate de adaptare, care provoacă schimbare și duce la conștientizarea lumii de azi, la posibilitățile și la viitorul ei, care creează și merge mai departe, în ciuda crizelor și a conflictelor. Teritorii adesea ignorate pentru că ne obligă să punem întrebări ce au nevoie de răspunsuri clare: de ce am lăsat minciuna feroce și abuzurile de putere de pretutindeni să se exprime astfel? Cum se face că uneori parcă ne lovește o cruntă amnezie și nu mai ținem minte istoria? Oare ce reflexie a propriei noastre ființe dorim să ignorăm atunci când renegăm existența celuilalt?“.
„Perifericii“, acele ființe ce fac legăturile între lumi și lumea lor de trecere, vor face obiectul unei ediții bogate ce a pregătit manifestări din zori până-n noapte pentru zeci de spații din oraș. Ei vor fi la putere și lângă ei se vor ivi, câteva ceasuri, vedete de azi care au fost, la începuturi, periferici/ marginali. Să aruncăm rapid o privire.
Compania Rimini Protokoll de la Berlin aduce spectacolul „Lagos Business Angels“, fidelă esteticii teatrului-documentar pe care gruparea a ales s-o slujească și care i-a adus un succes atât de mare. De data aceasta, fascinația față de viața cotidiană din contemporaneitate, precum și de tehnologia care o domină face ca Rimini Protokoll să vină cu o propunere ce depășește spațiul unei săli de joc. Spectacolul, învăluit într-o aură de mister, va plimba publicul prin spațiile deschise ale orașului, dorind să construiască un discurs despre globalizare. „Toate-s vechi și nouă toate“, nu-i așa?
„Amore e carne“, cum se intitulează creația lui Pippo Delbono invitată la festival, plonjează în poezia secolului putred și pierdut prin cuvintele lui Artaud, Pasolini, Whitman și Eliot. O incantație a cărei muzică îi aparține cunoscutului compozitor de origine română Alexander Bălănescu, așezată între sentimentul morții și dorința de a trăi, constituie oferta unui concert la patru mâini, pentru cei ce sunt și cei ce au fost în această lume, conceput de Pippo Delbono, veteran al Avignonului.
Lui i se adaugă – cum altfel? – Patrice Chéreau. Publicul îl va putea vedea jucând singur în „Coma“, producție regizată de Thierry Thieû Niang, dramatizare după un roman autobiografic al lui Pierre Guyotat. Suferință, depresie, artă devoratoare, impulsuri suicidare, dar deopotrivă nevoia de a trăi, de a se exprima se expun într-un spectacol ce este mai mult decât un spectacol de la un fost „periferic“. Iar coregrafa Sasha Waltz, aflată zilele acestea la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, va merge la Avignon cu „Dialogue 20-13“, o platformă în care artiștii vizuali se întâlnesc cu muzicieni și dansatori, într-un moment de improvizație și pură bucurie de a experimenta, susțin organizatorii. Sasha Waltz, și ea veterană la Avignon, va fi însoțită de câteva dintre dansatoarele ei, de artistul vizual francez Guillaume Bruère și de fagotistul turc Burak Burak Özdemir.