Avignon 2015. O ediție fără strălucire

AvignonÎncheiată la sfârșitul lunii iulie, după trei sătpămâni de evenimente, ediția cu numărul 69 a Festivalului Internațional de Teatru de la Avignon, prezidată și anul acesta de Olivier Py, și-a publicat recent un fel de bilanț. Cuprinși de febra cifrelor, organizatorii au oferit statistici pentru a-și măsura succesul, ceea ce însă nu a convins nici publicul larg, nici observatorii. Și nici n-a îndepărtat impresia că 2015 a fost anul mediocrității pentru celebrul festival din Orașul Papilor.

Dorința de a epata cu cifre a fost taxată elegant de comentarii din presa franceză, care au calificat drept ciudat obiceiul de a oferi un asemenea bilanț în ultimii ani și, în același timp, de a trece sub tăcere prestația dezamăgitoare a unor artiști și a unor trupe, destul de multe.

În cifre, festivalul a arătat astfel: La ediția 50 din 2015, 26 de regiuni din Franța (printre care 4 departament din Outre-Mer) și 25 de țări, instalate în 127 de spații (dintre care 11 noi), 1071 de companii care au prezentat 1336 de spectacole. 128 de companii din străinătate. 565 de spectacole de teatru, 301 comedii, 76 de musicaluri, 83 de spectacole de dans și 311 alte spectacole pentru publicul tânăr, concerte etc.

Greg Germain, care a coordonat Secțiunea Off de la Avignon, a refuzat să răspundă criticilor care au acuzat vehement și la unison lipsa de calitate a multor spectacole din Off, apărându-se prin atac: nu le poți explica celor care nu vor să asculte, recte observatorilor care l-au interpelat și care se întreabă malițioși cum va reuși Greg Germain, dat fiind eșecul pe care l-a girat, să facă din Avignon un laborator de teatru tot anul, așa cum a promis, întru revigorarea vieții artistice a cetății.

Ironizând elanul unei Republici a inteligenței, cum neispirat a numit festivalul Olivier Py, citat de Le Figaro, presa franceză a subliniat încă o dată mediocritatea ediției de anul acesta și eșecul de a se ridica la înălțimea așteptărilor, preferând în schimb zona comodă, care nu merge dincolo de suprafețe și folosește o rețetă deloc neconvențională: greutatea numelor mari, fie ele nume de iconoclaști și novatori. Cu alte cuvinte, festivalul a mers pe cărările bătute, ocolind, din nu se știe ce motive, drumurile noi. Asta, chiar dacă a adus artiști în curs de afirmare, experimente de luat în considerare etc.

Cât despre Olivier Py, și el a alunecat pe panta cifrelor, invocând numărul de bilete vândute, care depășește 120 000, aproape dublat de numărul invitațiilor distribuite, și numeroasele evenimente cu acces gratuit. Dar nici pe el cifrele nu l-au scos basma curată, după o ediție care nu a convins, o ediție a dezechilibrului: prăpastia dintre puținele spectacole foarte bune și nenumăratele prestații slabe oferite participanților care au avut de înfruntat o caniculă cum rar a văzut Avignonul.

Iar Avignonul a văzut aproape tot: ediții de toate felurile și un public care ia în calcul imposibilitatea perfecțiunii. Numai că anul acesta, când umbra lui Gérard Philip a plutit în plină zi în orașul care l-a consacrat cândva pe acest copil teribil al teatrului francez, aproape că oferta organizatorilor n-a putut fi salvată nici de producțiile cele mai așteptate, printre care spectacolul lui Thomas Ostermeier.

Cifrele livrate la conferința de presă pe post de bilanț n-au schimbat cu nimic opinia generală: festivalul e cam lipsit de vigoare și rigoare în anii aceștia. Iar 2016, desigur poate fi anul unei schimbări așteptate. Festivalul va ajunge la ediția cu numărul 70 și îi va aduce un omagiu lui Jean Vilar, artistul care l-a înființat în anul 1947.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.