Avignon 2016: a fi politic

Avignon 2016Pe 6 iulie începe a șaptezecea ediție a Festivalului Internațional de la Avignon, care propune trei săptămâni de spectacole, workshopuri și evenimente conexe ce stau sub semnul întrebărilor presante ale omului contemporan, mai ales întrebări privitoare la „corpul social”.

Și la prezenta ediție directorul artistic, francezul Olivier Py și-a făcut declarația de intenție încă din luna martie, când a anunțat că acest eveniment de importanță capitală pentru artele spectacolului din lumea întreagă, înființat de Jean Vilar în 1947, se va concentra în 2016 pe „datoria de a rezista și de a insista” asupra imposibilității politicii de a exista în lipsa culturii. „A fi politic înseamnă a crede în omenire. Artiștii ne dau motive serioase să credem, se fac vocea oamenilor, respingând o lume fără sens și amintindu-ne că minunea și speranța reprezintă o alegere. Da, insistăm, dacă nu mai cred în cultură înseamnă că cei aflați la putere nu mai cred în suveranitatea poporului. Asta a venit să spună la Avignon Jean Vilar și asta vom repeta și noi neîncetat în a șaptezecea ediție a festivalului”, a explicat directorul artistic în editorialul său, publicat pe prima pagină a website-ului dedicat evenimentului.

Sub aceste auspicii, festivalul va privi spre Europa și spre Orientul Mijlocului, acordând o atenție specială artistelor contemporane care au ceva de spus prin teatru despre schimbare, revoltă, revoluție.

Politică și literatură

În 2016, figură importantă a scenei contemporane, regizorul polonez Krystian Lupa, prezent la numeroase ediții ale festivalului de-a lungul anilor, aduce una dintre cele mai așteptate creații din categoria celor cu dimensiune politică: „Piața eroilor” de Thomas Bernhard, montată în limba lituaniană, care se va juca la cariera din Boulbon, spațiu ce se va redeschide pentru teatru cu ocazia acestei a șaptezecea ediții. Tot acolo spectatorii vor vedea un alt spectacol pe care mizează organizatorii, „Frații Karamazov” după Dostoievski, în regia lui Jean Bellorini.

La Palatul Papilor, organizatorii au programat una dintre marile atracții ale ediției: „Les Damnés”, adaptare pentru scenă după filmul lui Luchino Visconti din 1969, regizat acum de belgianul Ivo Van Hove la Comedia Franceză, trupă care astfel își va face întoarcerea la Avignon, unde nu a mai jucat de mai bine de două decenii. „Scopul lui nu este să spună povestea, pe care o știe toată lumea, să arate ascensiunea socialismului în Germania și corupția ce domenște în marile familii burgheze și în sânul elitelor care conduc lumea finanțelor, ci să încerce să înțeleagă ce se întâmplă astăzi”, a explicat la conferința de presă Olivier Py, citat de presa franceză.

„Suflete moarte”, scrierea clasică a lui Gogol, pagină importantă în istoria criticii la adresa mediocrității umane, se va auzi la Avignon în lectura scenică pe care a coordonat-o rusul Chiril Serebrennikov, regizor de film și de teatru.

Tot cu o adaptare pentru scenă se va întoarce anul acesta la festival și tânărul fancez Julien Gosselin, cu un spectacol după „2666”, ultimul roman al chilianului Roberto Bolaňo, care explorează degenerarea în multiplele ei forme. De reamintit că în anul 2013 Julien Gosselin a realizat o adaptare scenică de ecou a romanului „Particulele elementare” de Michel Houellebecq, poate cel mai important scriitor francez al ultimilor ani, intens preocupat de omul contemporan și de relația civilizației europene cu alte culturi.

Orientul Mijlociu, sub lupă

Din cele peste cincizeci de spectacole selectate în program destule sunt creații din Orientul Mijlociu: de la Damasc, de unde vine o montare a lui Omar Abusaada, la Beirut (orașul în care Ali Chahrour a pus în scenă „Fatma și Leila mor”), trecând prin Teheran, de unde a fost invitat spectacolul „Hearing” al iranianului Amir Rez Koohestani, creat cu Mehr Theatre Group, despre copilăria copiilor crescuți în războiul Iran-Irak).

Una dintre atracții este creația cunoscutului cineast israelian Amos Gitaï, care va prezenta în Curtea de Onoare o adaptare teatrală a celui mai recent film al său, „Yitzhak Rabin, ultima zi”.

Ediția creatoarelor

Majoritatea artistelor invitate să participe cu producții vin însă din Europa. Una dintre cele mai așteptate este, desigur, spaniola Angelica Liddell, care își aduce la Orașul Papilor cel mai recent spectacol, „¿ Qué haré yo con esta espada?” („Ce să fac eu cu sabia asta?” ).

Suedeza SofIa Jupither se numără și ea printre regizoarele așteptate, alături de belgianca Anne-Cécile Vandalem, austriaca Cornelia Rainer și franțuzoaicele Madeleine Louarn și Bérangère Vantuso.

Din program face parte și producția „Ceux qui errent ne se trompent pas” („Cei care greșesc nu se înșală”), regizat tot de o frațuzoaică, Maëlle Poésy, care a plecat de la Comedia Franceză pentru a monta acest spectacol politic după textul lui Kevin Keiss.

Spectacolele de dans, la care Olivier Py a ținut în mod special încă de la primul mandat de director artistic al festivalului, nu lipsesc nici ele de pe afi ediția ambiționându-se să caute prin artă răspunsuri la întrebări de natură politică și socială într-un context internațional în care se pledează asiduu pentru dialog, dar care rămâne dominat de monologuri.

Foto: Les Damnés © Stéphane Lavoué

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.