Creații semnate de nume mari, spectacole politice și spectacole pentru copii, reprezentații jucate de deținuți, proiecții de film, spectacole de dans, happening-uri și creații inclasabile vor lua în stăpânire, în perioada 6-24 iulie, Orașul Papilor.
Cea de 72-a ediție a Festivalului Internațional de la Avignon, una dintre cele mai importante manifestări de gen din Europa și din lume, își va aștepta participanții cu o ofertă variată, împachetată în violet. Culoarea-simbol al feministelor va domina anul acesta marea scenă care devine orașul, invitând pe toată lumea să se aplece, așa cum a făcut-o și în ultimii ani, asupra creatoarelor și a identității feminine. În afară de ele, în centrul atenției vor sta, potrivit anunțului făcut de Olivier Py, directorul festivalului, aflat la al doilea mandat, familia, individul, copiii, teme de revizitat fără oprire într-o lume dominată de disoluție. Lor li se adaugă, previzibil, exilul, rasismul și identitatea, obsesiile discursului artistic contemporan, pentru care dimensiunea politică este inconturnabilă.
„Singularități”, sub acest semn s-a conceput selecția pentru 2018, una profund eclectică, în care s-au strâns, de fapt, variațiuni artistice pe temele hot ale agendei noastre de zi cu zi. Arta este singularitate, afirmă Olivier Py în statement-ul de anul acesta, și poate duce la soluții surprinzătoare. Angajament, dar, pe de altă parte, și mister sau transcendență – ele sunt luate în calcul atunci când vine vorba, cum explică directorul festivalului însuși: „Singularitatea este numele pe care-l dau fizicienii centrului atotputernic al găurilor negre, origine a unei energii necunoscute, atât de puternice că poate să oprească timpul în loc. Cu alte cuvinte, o definiție perfectă pentru artă: o singularitate ce conține atâta energie pozitivă, că poate să îndoaie timpul și să oprească urmările unei catastrofe. Iată ce se întâmplă în timpul acestui mister care este reprezentația de dincolo de timp. O comunitate converge spre centrul sensului și toate alternativele politice redevin posibile. În sensul acesta artele performative sunt transcendente, nu pentru că ne cer să sărbătorim puterea unui zeu, ci pentru că ne aduc aminte că un colectiv e alcătuit dintr-o sumă de singularități, care, unite, chiar pot schimba cursul timpului. Colectivul este o transcendență în sine și prin sine și, ascultându-i liniștea în întuneric, o putem retrăi. Sperăm la schimbare în însăși natura politicii, care să nu ne mai subjuge viitorul față de necesitatea economică și față de necunoscuții zei ai finanțelor. Învățăm să ne dorim altceva, pentru ca generațiile viitoare să se bucure și ele de mai multe posibilități”.
Capete de afiș
Belgianul Ivo van Hove, un obișnuit al festivalului, se va întoarce anul acesta – când ediția se va deschide în Curtea Papilor cu „Tieste” de Seneca, noua montare a lui Thomas Jolly, care gravitează în jurul copilăriei – împreună cu trupa sa de la Amsterdam. De data aceasta, vor prezenta o adaptare pentru scenă după un scriitor olandez, Louis Couperos, intitulată, în traducere, „Lucruri trecătoare”.
O altă revenire mult așteptată este cea a regizorului Oskaras Koršunovas. Cunoscutul artist lituanian va aduce un „Tartuffe” personal, unul dintre spectacolele pe care mizează selecționerul.
Noul copil teribil al teatrului din Franța, Julien Gosselin, creatorul remarcabilului spectacol „2666”, prezentat acum doi ani la Avignon, va veni și el. Propunerea lui este o altă epopee de durată („Un spectacol de opt ore, care s-ar putea să se dezvolte și mai mult”, după cum avertiza Olivier Py), care are la bază un scenariu făcut după mai multe romane ale americanului Don deLillo și care pune sub lupă terorismul.
Femeia, eterna poveste
Feminismul, o preocupare constantă a festivalului în ultimii ani, continuă să aducă în Orașul Papilor creații diverse, realizate în diferite spații culturale. Spectatorii vor putea vedea un spectacol despre discriminare, construit de Gurshad Shaheman pornind de la mărturii ale refugiaților iranieni, al cărui titlu este, în traducere, „O să poată spune oricând că e din dragoste pentru profet”. Iar „Pale Blue Dot” readuce în prim-plan Wikileaks.
Despre mecanismele din sânul microcosmului care este familia vorbește și una dintre producțiile de la Cairo, „Mama” de Ahmed El Attar. Un grup muzical alcătuit din feministe trece, în „Fils d’Egyptiens.nes”, printr-o serie de peripeții, pe care le povestesc ele însele, așa cum își povestesc și viața de zi cu zi.
Pe japonezele care s-au căsătorit cu americani ca să scape, dar s-au trezit încarcerate în Al Doilea Război Mondial le vor descoperi spectatorii în creația semnată de Julie Otsuka, pusă în scenă de Richard Brunel sub titlul „Unele n-au văzut niciodată marea”.
Să înceapă dansul!
Și anul acesta dansul vine cu o ofertă interesantă la Avignon, care la cele mai recente ediții i-a acordat un loc important unei arte care care câștigă din ce în ce mai mulți iubitori în întreaga lume. Așa că artiști în devenire și nume consacrate se vor întâlni în 2018 în Orașul Papilor, unde-și vor spune poveștile și-și vor delimita conceptele în spiritul deplinei libertăți.
A doua parte a evenimentului va sta tot sub semnul identității feminine. Spectacolul „Canzone per Ornella”, conceput pentru dansatoarea Ornella Balestra, va fi primul din această secțiune, fiind creat de Raimund Hoghe, care semnează încă o producție, una muzicală, ce se va juca la Avignon, „Avenue George-Mandel”, o reluare a unui spectacol despre Maria Callas.
Sasha Waltz va aduce „Kreatur”, cu costume care promit să contrarieze, iar Emanuel Gat va veni cu „Story Water”.
Print