„Blues” de Angela Marinescu

angela_marinescuIubirea pentru tine m-a pârjolit ca un foc și am rămas arsă

pe pielea mea de femeie, arsurile sunt mari cât niște hărți

și rana care seamănă cu harta României este cea mai mare și

nu se mai poate vindeca niciodată. de aceea voi muri, au spus-o toți,

nu pentru că tu nu m-ai iubit. Erai prea primitiv și prea dur

pentru mine. mie îmi plac intelectualii de stânga, handicapații

sociali, bărbațiiu atât de virili încât pot renunța la virilitate și

chiar dacă erai nebun, erai mai puțin nebun decât mine. mi-am asumat

nebunia, boala, sărăcia și vârsta, tu nu ți-ai asumat nimic, de aceea

cerul de deasupra capului tău te apasă și-ți strivește craniul.

îmi plac slăbiciunea adâncă și metafizica unui adolescent romantic

nu puterea rigidă și nici extazul lipsit de sânge.

cât timp voi mai avea de trăi mă voi gândi la tine. dar tu ai fost,

ești și vei fi un clovn care, în spatele măștii, a fost

doar un soldat al întunericului, al forței și al plăcerii.

Print

Un Comentariu

  1. Violeta 08/03/2016

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.