Un june singuratic care fuge de dragoste, de meserie inventator-depresiv, o fată care devine invizibilă când e sărutată, Gaspar-Omăt (cu un nor cumulus pe post de barbă), un sfetnic blând, care și-a pierdut iubirea de-o viață, și un papagal care joacă magistral de șmecherește rolul de porumbel voiajor și aduce mesaje de amor îndrăgostiților cu și fără speranță. Acestea sunt personajele principale din duioasa comedie care se desfășoară între copertele noului roman al lui Mathias Malzieu, „Cel mai mic sărut pomenit vreodată“, publicat recent de Editura Nemira, în traducerea semnată de Mihaela Stan.
Pe Mathias Malzieu, muzicianul francez care a încercat literatura dintr-o joacă și i-a ieșit, publicul din România îl cunoaște dintr-o singură carte, „Mecanica inimii“. Romanul mic, dar bogat în imagini și secvențe intense din povestea băiețelului care se naște cu un ceas în loc de inimă a fost dramatizat și pus în scenă de regizoarea Chris Simion. Atuurile prozei au rezistat la transpunerea în limbaj scenic și romanul a ieșit încă o dată câștigător, calitățile lui confirmându-se și astfel. Aceeași delicatețe, același umor de zână din povești, același ton feeric și jucăuș sunt prezente și în „Cel mai mic sărut pomenit vreodată“, unde cititorul are toate șansele să lase prins într-un mic labirint cu bomboane de ciocolată magice, dulci ca sărutul cu fata visurilor (invizibilă), cu rețete de dulciuri suprarealiste făcute din gânduri năstrușnice despre ce ne dorim și despre cât de bine e să ne dorim, chiar dacă nu primim ce ne dorim, cu călătorii val-vârtej printr-un Paris văzut în fuga îndrăgostitului care aleargă după cai verzi pe pereți, cu invenții trăsnite (pistolul cu broaște) etc. Scriitorului francez îi plac jocurile de cuvinte și de imagini, alunecările de sens și de decor, în romanul lui totul freamătă, totul se mișcă, totul se transformă.
Dincolo de filozofia – accesibilă și lejeră, de altfel – despre iubire și eros, dincolo de panseurile haioase despre multe și mărunte, o filozofie simplă, ușor de decriptat într-un roman ușor de citit, noua carte a lui Malzieu își răsplătește cititorul numai dacă el vrea să intre în joc, dacă face pactul cu ficțiunea și acceptă regulile poveștii. De fapt, regula poveștii este că nu există nicio regulă, nici în literatură, nici în viață. Superbă metaforă la care să te gândești în tihnă sau pe care s-o desfaci în imagini colorate într-un spectacol trăsnit, „Cel mai mic sărut pomenit vreodată“ mizează deopotrivă pe poveste și pe scriitură. Stropită cu un umor inofensiv și luminos, urmând un traseu simplu, pe un ton duios-ironic la adresa căilor bătute, prima cucerește fără a face prea mari eforturi, ca și cea de-a doua. Ce se întâmplă cu fata care se face invizibilă când e sărutată? Dar cu inventatorul-depresiv care se îndrăgostește de ea și nu știe cum s-o găsească? Dar cu Louise, buna și blânda farmacistă, fiica lui Gaspar-Omăt, proprietarul papagalului care reproduce țipetele orgasmice ale lui Liz Taylor, Brigitte Bardot sau Claudia Cardinale? Dar cu bomba de dragoste? Cum ajută ciocolizarea și telepatiseria la găsirea jumătății? Nu știți până nu citiți!
Citiți și o să (re)descoperiți un scriitor care nu se ia în serios și, scriind literatură, își face o plăcere. Plăcerea de a scrie e evidentă la Malzieu și aici, și în „Mecanica inimii“. Plăcerea de a citi, uitată de mulți dintre contemporani, se poate întoarce oricând, în orice clipă. E nevoie doar de o carte potrivită.
Print