Când vine vorba despre lectură și despre apetitul scăzut al românilor pentru citit, predomină de ani, știm, două viziuni. Potrivit majorității, prezentul e sumbru, fapt vizibil cu ochiul liber: românii nu citesc sau, altfel spus, românii care citesc sunt din ce în ce mai puțini. Pe de altă parte, susține tabăra optimiștilor, iată, sunt din ce în ce mai multe campanii de încurajare a lecturii, din ce în ce mai numeroase programe educaționale care, constatând îndepărtarea junilor de acest obicei, iau atitudine și încearcă soluții de împrietenire cu obiectul numit „carte”.
În lipsa unor statistici reale, lacună veche în peisaj, constatări empirice se pot face cu anumite ocazii, printre care Gaudeamus și Bookfest, cele mai importante târguri de carte de la noi, primul de anvergură, al doilea mai puțin. Constatările nu sunt însă concluzii și se situează undeva între alb și negru, într-o zonă incertă, care descurajează generalizările despre „ce citesc românii”. Deasupra acestei zone plutește însă, amenințător, o certitudine: românii citesc, eufemistic spus, foarte puțin.

Teoretic, un târg de carte cu reduceri mari în primul weekend de vară calendaristică, adică Bookfest, aproape de un parc din centrul Bucureștiului, sună bine. Practic însă, când 1 iunie, Ziua Copilului, pică vineri și e zi liberă, o parte probabil consistentă din potențialii cumpărători alege să facă altceva, adică să-și ia o minivacanță, care nu include o vizită la Romexpo, unde ajung cei interesați să răsfoiască cele mai recente volume de la noi, să cumpere cărți pe care poate le-au ratat la un anumit moment ori cărți care se ieftinesc pe măsură ce trece timpul etc. Duminică s-a încheiat o ediție palidă a târgului de vară, palidă nu în primul rând din pricina zilelor în care s-a desfășurat, ci din mai multe cauze: foarte puține apariții „de neratat”, doar câteva titluri pe care editurile „au tras” puternic, o foarte ștearsă prezență a SUA, invitata de onoare a ediției de anul acesta, de la care era de așteptat mult mai mult decât niște mese rotunde și, din păcate, la fel de palide. Vizitatorii au putut să descopere debutanții momentului din literatura noastră și să le dea o șansă în programul lor încărcat, să cumpere destule cărți de istorie convențională și neconvențională (gen pe care par să-l redescopere), să ia noile volume semnate de scriitori românii de popularitate, de facturi diferite, „cei mai cei” rămânând Lucian Boia și Radu Paraschivescu, să-și rezolve „restanțe” mai mici sau mai mari. Altfel spus, s-au cumpărat cărți de toate felurile, de la „Ordinea de zi”, micul roman al lui Eric Vuillard care, cumva surprinzător, a luat Goncourt-ul în 2017, la cărțile lui Yuval Noah Harari de la Polirom, bestsellere internaționale, de la romanele cu cele mai prestigioase premii la romanele bune, fără distincții, de la manuale de self-helf cu coperte „pe target” la multele cărți despre Regina Maria a României, de exemplu, care pare să-și fi început o viață glamorous în posteritate. Pe scurt, dacă citești topurile cu cele mai vândute cărți – relevante sau irelevante într-un fel, evident, profund discutabil –, e greu de spus „ce preferă românii”. „De toate”, ai putea răspunde, adică nimic.
Cartea pentru copii și adolescenți, pe de altă parte, continuă să fie în centrul atenției înt-un fel care în ultimii ani a făcut multe edituri de la noi să se îndrepte spre acest teritoriu, cu tot cu campaniile aferente. Creații autohtone și titluri cunoscute din străinătate, volume tipărite în condiții grafice atrăgătoare și cărți-hibrid au fost pe lista de cumpărături a multor vizitatori.
Până la Gaudeamus, unde miza e alta, dincolo de lucrările de nonficțiune care ar merita un loc în bibliotecă, destul de puține la noi, mai sunt o vară și o toamnă cu câteva romane străine numai bune de citit. Nu seamănă între ele și ar merita, fiecare, câteva ore din viața noastră. Aici sunt câteva dintre ele:
1.„Singura poveste” de Julian Barnes, traducere Radu Paraschivescu, Editura Nemira. Cel mai recent roman al cunoscutului scriitor englez, pătrunde într-o poveste fragilă și într-o zonă fragilă. O face cu un cinism bine temperat. Se întoarce într-un orășel de lângă Lodra, în anii ’60, când un el și o ea trăiesc o poveste, una care sfidează multe și mărunte. Dragostea lor are „niveluri de viață” și ajunge într-un punct pe care Julian Barnes îl arată deprimant de bine.
2.„Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina, traducere de Luana Schidu, Editura Humanitas Fiction. Cunoscut în Rusia, unde a apărut în 2015, romanul recomandat de Ludmila Ulițkaia este un debut de excepție. Eroina acestei ficțiuni dintr-un ținut de gheață, femeia cu ochii verzi, este protagonista unei povești cinematografice în care e loc pentru o mulțime de nuanțe și care, la lectură, creează multiple efecte.
3.„Copiii ghetoului. Numele meu este Adam” de Elias Khoury, traducere de Nicolae Dobrișan, Editura Polirom. Unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă arabă ai momentului, libanezul Elias Khoury, care tocmai a venit în vizită în România, a scris un roman al vremurilor tulburi, al angoaselor și al alienărilor dintr-o lume sufocată de istorie. Povești-în-poveste, cum îi stă bine unei ficțiuni născocite de un arab subtil, „Copiii ghetoului. Numele meu este Adam” ne duce în ghetourile palestiniene, în visurile personajelor, în intimitatea caselor și în frumusețea și în tragismul lucrurilor. O face cu stil și cu miză.
4.„Lincoln între vieți” de George Saunders, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas Fiction. Cartea care a câștigat Man Booker în 2017, tradusă acum la noi, închipuie cuceritor o noapte din anul 1862. Rămas fără fiul său, președintele american Abraham Lincoln este centrul unei ficțiuni stratificate, în care se întâlnesc mai multe Americi și un adevărat bâlci al deșertăciunilor. Acest mult așteptat prim roman al lui George Saunders are cu ce să-și surprindă cititorul și să-l țină aproape.
5.„Drumul spre casă” de Yaa Gyasi, traducere de Irina-Marina Borțoi, Editura Litera. Roman care poate părea ușor echivalentul unei telenovele, cartea de debut a scriitoarei americane care s-a născut în Ghana s-a remarcat imediat, ba chiar a fost direct o lovitură și se bucură în continuare de mare succes. Pe scurt, dintr-o poveste care are toate datele să se transforme în sirop tânăra autoare a făcut cu totul altceva: o carte de cuprindere, care imaginează convingător vieți, care te ține, care îți vorbește credibil despre niște oameni foarte credibil. Drumurile ramificate pe care pornesc două surori care se nasc în Ghana sunt începutul mai multor destine, în mai multe lumi care au amintiri dintre cele mai rezistente.