Lumea corporației e un tărâm al tuturor promisiunilor și posibilităților, este job-ul de viitor, alternativa din ce în ce mai cuceritoare și la noi în țară sau, mai bine zis, șansa la o viață decentă. Pe cât de multe avantaje pare să prezinte universul corporatist, pe atât de multe acuze și critici i se aduc. „Corporatistul” reprezintă astăzi o tipologie, un „erou” kafkian în sens negativ, o ființă umană complet subjugată de rutină, de compania în care lucrează, de obsesia competitivității, cu o singură credință – „eu sunt cel mai bun” și cu o singură dorință – să cucerească cea mai prețioasă funcție, adică puterea corporației care odată l-a cooptat și i-a schimbat viața.
Dramaturgul englez, Mike Bartlett, examinează în „Bull” – piesă care a avut premiera în Sheffield în 2013 – raportul dintre patru „exemplare” de corporatiști, raport care se reduce imediat și vizibil la putere și la capacitatea de a-și controla fără scrupule și fără limite propriul succes. Vorba aceea „e în stare să calce pe cadavre” esențializează exact lupta pentru supraviețuire și procesul selecției ne(naturale). Tipul acesta de darwinism, care poate există de când lumea și pământul, e acum ca un păienjeniș în care orice ființă mai slabă se prinde și moare. O astfel de ființă este și Thomas (Alex Mărgineanu), „eroul” anonim – căci identitatea sa nu numai că nu contează, dar e și batjocorită – care intră în ringul de luptă aparent încrezător și optimist și care sfârșește umilit și strivit ca un gândac de propriii colegi de muncă și, pe deasupra, concediat fără drept de apel de către șeful său.
Bobi Pricop, în montarea sa de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, respectă viziunea dramaturgului și creează un spectacol sub forma unui ring de luptă, pe care spectatorii îl privesc din două laturi. Scenografia realizată de Velica Panduru se reduce la o platformă puternic iluminată într-o culoare rece, obositoare care să sublinieze costumele în alb și negru și străfulgerările de roșu din final, care sugerează evident o înfrângere, o crimă la nivel moral și uman, și mai puțin o crimă din care cineva iese cu mâinile pătate de sânge.
Personajele nu sunt menite să se distingă considerabil unele de celelalte, doar Thomas, interpretat de Alex Mărgineanu, iese în evidență prin inferioritatea sa. Are costumul pătat și e murdar pe obraz, un prilej numai bun de batjocură pentru Isobel și Tony, exemplare extreme de cruzime. Isobel (Carmen Vlaga – Bogdan) e un sloi de gheață impenetrabil și insensibil, peste care se așază în valuri ironia acidă și răutatea gratuită. Spre deosebire de Tony – Buldozerul, ea dezvoltă o plăcere aproape criminală în umilirea lui Thomas, jucându-se permanent cu nervii și răbdarea sa. Tony (Andrei Elek) și șeful Carter (Ovidiu Ghiță), unul în lipsa celuilalt, se comportă ca doi masculi alpha, împărtășind același sadism când vine vorba de un angajat/coleg inferior din punct de vedere social, economic etc. În ochii lor, Thomas sau Tom, sau cine-o fi, e un paria. Finalul spectacolului are potențialul de a fi memorabil, căci în secolul XXI, rolul de a îngenunchea bărbatul din câteva lovituri îi revine femeii independente, de succes și cu o forță psihologică de fier.
Însă pe scena din Sala Studio a Teatrului Odeon s-a desfășurat mai degrabă un dialog liniar, care constituie și un substitut pentru reducerea acțiunilor scenice. Pentru că lupta lui Thomas pentru supraviețuirea în companie, pentru respect, pentru întreținerea copilului nu este una vizibilă, ci una provocată și manipulată de oameni fără scrupule ca Tony și Isobel. Deși piesa nu este lipsită de conflicte puternice, iar personajele se dezvăluie enorm prin trecutul lor, spectacolul regizat de Bobi Pricop nu pune în valoare forța textului, iar actorii nu-și potențează personajele, încât la final chiar să te gândești la Thomas și la destinul lui tragic care poate fi al oricui, și nu neapărat în niște parametri reduși în comparație cu cei din piesă. Senzația e una de monocromie, chiar dacă din punct de vedere emoțional și intelectual ar fi trebuit să simți mult mai multe nuanțe, căci în fond ai asistat la o luptă de supraviețuire pe ring deschis.
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad
„Bull” de Mike Bartlett
Regia: Bobi Pricop
Traducerea: Andrei Marinescu
Scenografia: Velica Panduru
Cu: Alex Mărgineanu / Alex Mihăescu, Carmen Vlaga – Bogdan, Andrei Elek, Ovidiu Ghiniță
Print