Sâmbătă, 23 martie, a avut loc la Salonul de Carte Bookfest lansarea volumului „Parisul personal. Casa cu daruri” de George Banu, cu fotografii de Mihaela Marin, publicat la Editura Nemira.
În prezența autorului și a fotografei, care i-au avut ca invitați pe Carmen Mușat, redactor-șef la „Observator cultural”, și pe Monica Andronescu, critic de teatru și coordonator al Colecției Yorick, scriitorul a depănat amintiri despre un Paris pe care l-a ales acum decenii. Și a făcut câteva mărturisiri despre cum s-a născut volumul: „Emoția mea e foarte mare, pentru că acest proiect l-am făcut cu Valentin Nicolau. Valentin nu e aici… E o carte care, într-adevăr, are o valoare personală, și are o valoare personală și în măsura în care nu mai vorbesc despre teatru. Acum câțiva ani am găsit o frază din Seneca pe care o citez foarte des. Seneca spunea: „Când îmbătrânești nu e nevoie să renunți la dorințe, ci să schimbi dorințele”.
Situat la granița subtilă dintre memorialistică și eseistică, acest volum care ne invită în interiorul unei case, în intimitatea unui spațiu personal, în care s-au strâns obiecte cu povești, cu amintiri și regrete, ilustrează actualitatea hibridului ca formulă, cum remarca George Banu, mărturisind: „Această carte răspunde unei dorințe de a mă apropia de literatură fără să intru în literatură. Volumul e un hibrid, iar hibriditatea e o valoare azi în estetica modernă, în sensul în care imaginea și textul se ajută, comunică. Ea n-ar putea exista fără imaginile Mihaelei și fără obiectele pe care le citez, dat totodată îmi permit să vorbesc despre episoade personale, despre prietenii, despre oameni care rămân prezenți, fără a rămâne, așa cum spunea Cioran, în acel „Eu, eu, eu, ce plictis!” Cartea e și o invitație de a merge dincolo de Paris. Spre deosebire de volumul precedent, care privea spre exterior, aici am încercat să-mi reconstruiesc parcursul pornind de la obiecte ce reprezintă momente excepționale din punct de vedere biografic: momentul în care un prieten mi-a făcut cadou un Iisus la Caracas, un cadou pe care mi l-a făcut Felix Alexa, un obiect din os de elefant. Aceste obiecte mărturisesc și relația pe care o au acei oameni cu tine.”.
O revizitare a trecutului, într-un stil profund personal, prezent și în „Parisul personal. O autobiografie urbană”, primul volum al seriei „Parisul personal”. Pornind de la această remarcă, criticul literar Carmen Mușat a pus în lumină calitățile cărții. „George Banu și Ion Vianu fac parte din aceeași familie spirituală, discursul lor este un discurs de adâncime. Fiecare cuvânt, modul cum se înlănțuie cuvintele într-o frază deschid straturi diferite de semnificație și ferestre. Fraza curge cu atâta naturalețe și e lipsită de ostentație. Frazele spun, dincolo de cuvinte, povestea omului George Banu și povestea prieteniilor care-l definesc. E o carte minunată, care se citește ca un roman proustian, și v-o recomand nu doar pentru că avem de-a face cu un autor care înseamnă o bornă în cultura română, un autor pentru care literatura, teatrul, arta plastică, muzica, intră într-un dialog permanent, ci pentru că această carte oferă, de fapt, portretul emoționant, impresionant al unui om”, a comentat invitata.
Foto Eduard Enea