La sfârșitul anului 1890, imediat după dureroasa și bizara incursiune științifică în penitenciarul din Insula Sahalin, Anton Pavlovici Cehov îi scria prietenului Suvorin: „Cât am stat în Sahalin am simțit pur și simplu un anumit gust amar în străfundurile mele, un gust ca de unt rânced, însă acum, privind în urmă, Sahalin îmi pare pur și simplu iadul pe pământ“. Unul dintre cele mai interesante experimente teatrale pe care presa britanică le anunță pentru anul 2014 pornește de la acest episod și de la scrierea pe care el i-a inspirat-o clasicului rus.
În 1890, medicul Cehov a făcut o călătorie periculoasă în colonia penitenciară din Insula Sahalin, în Rusia țaristă, spre a îngrijii condamnații bolnavi și, de asemenea, pentru a face cercetări în vederea unui lucrări științifice despre viața acestora. Numai că scriitorul Cehov a fost mai puternic decât doctorul, așa că scrierea rezultată, bogată în elemente de ficțiune și în povestiri cu alură literară, n-a avut parte de recunoașterea oamenilor de știință ai momentului, „Insula Sahalin“ rămânînd până azi singura lucrare de nonficțiune a autorului rus, scriere rar invocată chiar și de cei pasionați de opera lui. Anul acesta, la inițiativa Wellcome Trust, care a finanțat substanțial proiectul, Insula Sahalin va ajunge pe scena unui teatru, anunță cotidianul britanic „The Independent“. Jonathan Cole, neuropsiholog și profesor la Southampton University, a făcut o dramatizare pentru un one-man show al cărui protagonist va fi actorul Andy Dawson. Cei doi am mai colaborat la un performance despre handicapul fizic, intitulat „The Articulate Hand“.
Wellcome Trust este cea mai mare organizație medicală preocupată de activitatea filantropică și finanțează proiecte interdisciplinare, în care cercetarea științifică coabitează cu arta. De altfel, acesta este unul dintre principalele motive pentru care a susținut proiectul „Insula Sahalin“, în care spectatorii vor vedea mai multe performance-uri ce recompun câteva vieți omenești și câteva portrete ale oamenilor dintr-un teritoriu aflat la granița dintre viață și moarte. „E greu să creezi o simbioză reală între artă și știință. Cea din urmă înseamnă multe fapte și câteva idei, dar vrea să le comunice, să le umanizeze. Arta înseamnă expresie, dar îi trebuie ceva de comunicat. E foarte greu de ajuns la un echilibru între ele două, când și una, și alta, sunt cruciale“, a explicat pe scurt Jonathan Cole.
Secvențele de interes desprinse din scrierea lui Cehov conturează o imagine necruțătoare asupra cruzimii umane, la care trimit multe dintre poveștile de viață selectate de scriitor. Prizonieri, de multe ori însoțiți de copii, care străbat Siberia pentru a ajunge în Sahalin, aflat pe coasta de est a Rusiei, la nord de Japonia, o pedeapsă în vogă la vremea în care Rusia era dornică de reforme, inclusiv de o reformă medicală. Drumul dura trei ani și, abia după ce-l parcurgea, condamnatul începe efectiv ispășirea pedepsei. Condamnați care umblă cu picioarele legate în lanțuri, copii care se agață de cătușele de la mâinile părinților, evadări ratate, chinuri care-l îngrozesc pe medicul Cehov și nu-i dau pace scriitorului Cehov, care-și presară lucrarea cu povestiri rupte dintr-o realitate neverosomilă, din „katorga“, cum se numeau în Rusia țaristă lagărele de concentrare care au precedat gulagurile sovietice. Discutând el însuși cu fiecare dintre cei zece mii de condamnați, doctorul rus scrie un raport amănunțit și face un recensământ, unul dintre obiectivele misiunii, descoperind un infern pe care-l traduce pentru oamenii liberi și pentru medicii epocii sale, interesați, printre altele, de scăderea ratei bolilor infecțioase. „În zilele noastre se mai face câte ceva pentru suferinzi, dar pentru cei din închisoare – nimic. Pe avocații și pe juriștii noștri nu-i interesează deloc să analizeze situația celor de acolo“, scria Cehov, adăugând că lipsa de preocupare pentru bolnavi și delincvenți arată o încălcare flagrantă a moralei creștine, într-o țară creștină.
si aici:
“…pe acelasi vapor mergea spre Sahalin si un osandit cu fiare la picioare,care-si ucisese nevasta.Cu el era si fetita lui,de vreo sase ani.Am observat ca atunci cand taica-su cobora de pe puntea de sus pe cea de jos,unde era closetul,venea insotit si de escorta,si de fetita.Cat statea el inauntru,soldatul cu pusca si fetita stateau langa usa.La intoarcere,cand osanditul urca scara,fetita se catara dupa el,tinandu-se de lanturile lui,iar noaptea dormea laolalta cu ocnasii si cu soldatii.” Cehov,Scrisoare catre A.F.Koni,26 ianuarie 1891