Când Andrei Tarkovski îl bate pe George R.R. Martin

Sunt cinci ani de când am lansat prima carte din colecția Yorick. Ne-am propus atunci să aducem pe piața românească de carte lucrări fundamentale care în mod straniu lipsesc. Colecția Yorick s-a născut aproape întâmplător – dacă există întâmplare – atunci când Valentin Nicolau și-a asumat riscul de a publica un gen de carte să-i spunem „de nișă”. Era 2009, erau ani de criză, și totuși a crezut cu tărie că e un gol care trebuie completat. Am început cu un volum al lui George Banu despre Shakespeare și am publicat de atunci peste 25 de volume, o mică bibliotecă de teatru, în care se regăsesc de la tratatul lui Zeami la Peter Brook și de la Jerzy Grotowski la Giorgio Strehler. Colecția Yorick a fost un pariu cu publicul din România.

La ediția din acest an a Târgului de Carte Gaudeamus cel mai vândut titlu al Editurii Nemira a fost „Sculptând în timp” de Andrei Tarkovski. Într-o lume în care se publică sute de titluri, în care nevoia de comercial e tot mai mare, faptul că Andrei Tarkovski, tradus pentru prima dată în România după 30 de ani, a devenit bestseller, devansându-l la standul editurii Nemira pe George R.R. Martin, unul dintre cei mai bine vânduți autori ai lumii, extrem de popular și devenit și mai popular în urma serialului HBO, este un semn că, iată, „nișa” începe să prindă putere, că obișnuințele publicului se modifică. În acez caz, au funcționat, fără îndoială, și mirajul cărții inaccesibile în limba română, și nostalgia după un univers artistic devenit istorie, și dorința de cunoaștere adevărată. Cărțile adevărate seduc în continuare, cu atât mai mult cu cât viteza informației crește neîncetat. Într-o cultură veșnic desincronizată, restituirea rămâne veșnic necesară, desigur. Cunoscătorii o așteaptă, iar publicul tânăr și foarte tânăr resimte, și el, aceeași nevoie. Există cărți pe care trebuie să le citească oricine face teatru, film, dans, muzică și, iată, una dintre ele, publicată acum, a stârnit interesul unui public foarte mare, un public surprinzător, pe care de fapt nu-l cunoaștem și despre care facem adesea supoziții.

Atunci când am plănuit această colecție, Valentin Nicolau a avut curajul să riște într-o lume prea puțin obișnuită cu riscurile și în care întotdeauna o carte care costă 20 de lei pare mai scumpă decât o pizza care costă 25 de lei. Credea că da, cartea de teatru sau de artele spectacolului poate avea succes. Succes real, de vânzare. Am început să-l cred când am publicat Stanislavski – „Munca actorului cu sine însuși” și la lansare s-au epuizat cărțile rapid, am început să-l cred când am văzut un tânăr urcând scările la stația de metrou Pipera, citind „Fără secrete” de Peter Brook, fără să se îndure să se oprească, așa cum faci cu un roman pasionant.

În urmă cu doi ani – întâmplător, era ultima zi a Târgului Gaudeamus 2013 – am vorbit prima dată despre Tarkovski. Era seara, târziu, aproape de final. Și-a dorit enorm să publicăm acest fals jurnal „Sculptând în timp”, de fapt un fel de artă poetică a lui Tarkovski. Ardea de nerăbdare să-l vadă tradus în limba română. După doi ani, iată, cartea a devenit bestseller Nemira la târg – semn de deschidere, indiciu al unui nivel despre care datele existente sunt derutante și adesea deprimante. Cititorii români au așteptări de la edituri, editurile au așteptări de la cititori. Într-o lume în care mai totul e marketing, valoarea se impune uneori de la sine. Încetul cu încetul, infinita bibliotecă de valori se construiește și are putere. Plin de obstacole, anevoios, drumul spre ea are toată frumusețea. Descoperirile vin la tot pasul, redescoperirile au mare forță, valorile se reașază, trecutul și prezentul se amestecă, întrebările sunt nenumărate. Colecția Yorick merge mai departe…