Destinul ciudat pe care l-a avut Aleksandr Vampilov, mort la doar 35 de ani, înecat în Lacul Baikal, și-a pus cumva amprenta și asupra textelor sale. N-a apucat să scrie mai mult de zece ani, dar în acești zece ani a creat piese care l-au impus în rândul celor mai importanți/jucați dramaturgi contemporani. Că destinul familiei – s-a născut în Siberia, nu și-a cunoscut tatăl, pentru că acesta a fost arestat curând după nașterea lui și a fost apoi condamnat la moarte – i-a marcat adolescența și tinerețea e un lucru ce nu poate fi pus la îndoială. A scris destul de mult în puținii ani pe care i-a avut de trăit, iar piesa „20 de minute cu îngerul”, pusă acum în scenă de Felix Alexa la Teatrul de Comedie, se află printre primele din creația sa. A scris-o în 1962, cu zece ani înainte să moară, într-un tragic accident în Lacul Baikal, unde a mers, cu doar două zile înainte de ziua lui, să pescuiască…
Felix Alexa alege să pună în scenă textul lui Vampilov la Sala Studio a Teatrului de Comedie, într-un spațiu mic, construit ușor naturalist de Andrada Chiriac, un interior de hotel ieftin, în care doi bărbați se trezesc cu greu din beție, într-o mizerie cruntă, printre sticle goale, sforăituri nesfârșite și sărăcie… Un spațiu promiscuu, iz de vodkă, ce se insinuează parcă de pretutindeni, o lume săracă mizeră, amară. Și, deși această primă scenă în care Gabriel Răuță și Alexandru Conovaru, în rolurile Ugarov și Anciughin, se trezesc cu greu din beție, lasă poate pe alocuri senzația că e prea lungă în iconomia spectacolului și că trenează, ea are, totuși, rolul de a construi o bază reală pentru tot ceea ce va urma. Conturează bine personajele, doi bărbați acriți de viață, pentru care singura fericire e să-și îngroape amarul în băutură… Mihaela Teleoacă, în rolul menajerei Vasiuta, aduce un aer comic și conturează și mai bine micul univers în care ceva urmează să se întâmple. Fiecare dintre cei care locuiesc în hotel, cei doi bărbați, muzicianul din camera de alături, interpretat de Bogdan Cotleț, cuplul aflat în luna de miere (Anghel Damian și Irina Ștefan), cu toții fac parte parcă dintr-o lume ușor absurdă, dincolo de sau în ciuda concreteței ei, o lume dezumanizată, în care nimeni nu e dispus să dea nimic, în care fiecare trăiește în micul lui glob de sticlă, în care nu e loc pentru… celălalt.
Aceasta este premisa bine construită, cu o cantitate deloc neglijabilă de umor, de la care pornește adevărata poveste din „20 de minute cu îngerul”. Ca în joacă, unul dintre cei doi bărbați, disperați să obțină bănuții pe care nimeni din hotel nu e dispus să-i dea, pentru sticla lor de vodkă, strigă pe geam și cere bani trecătorilor. Și… minunea se întâmplă. În câteva minute intră pe ușă un bărbat ciudat, ce nu pare să aparțină aceleiași lumi, care, calm și simplu, le oferă bani. Mulți. Răspunsul la întrebarea „De ce?” rămâne în permanență același: „Pentru că ați cerut, iar eu am… Vreau să vă ajut…”
Un joc straniu începe din acest moment, ușor kafkian, în care necunoscutul care oferă bani e pus la zid de toți cei din hotel, pentru că gestul lui le rămâne atât de străin, atât de imposibil, încât nu pot crede în autenticitatea lui. Dan Tudor îl interpretează pe Homutov cu o limpezime rară, fără să se îndepărteze vreo clipă de la linia lui, cu sensibilitate, cu profunzime, cu disperare, cu tristețe, cu spaimă și multă, permanent, multă neînțelegere. În privirea lui rămâne tot timpul o lumină clară, o normalitate care-l face să pară ciudat în tot firescul lui cu totul absurd pentru lumea în care trăiește. Întregul coșmar pe care-l trăiește în camera de hotel vorbește, în fond, despre abrutizarea lumii în care trăim. Iar normalitatea lui Homutov în opoziție cu abrutizarea celorlalți pare ceva angelic…
Un spectacol scurt, ca o pastilă care să te pună pe gânduri, „20 de minute cu îngerul” chiar are acest efect. Efectul îl simți de-abia după ce s-a terminat, tocmai pentru că sensurile lui lucrează dincolo de jocul de pe scenă și de momentele în care comicul se îneacă – așa cum se întâmplă în mai toate spectacolele lui Felix Alexa – într-un comic negru, rece, sec și teribil de acid.
Teatrul de Comedie
„20 de minute cu îngerul” de Aleksandr Vampilov
Traducere: Mașa Dinescu
Regia: Felix Alexa
Ilustrația muzicală și light design: Felix Alexa
Scenografia: Andrada Chiriac
Asistent scenografie: Simona Marcu
Distribuția: Gabriel Răuță, Alexandru Conovaru, Dan Tudor, Mihaela Teleoacă, Bogdan Cotleț, Anghel Damian, Irina Ștefan
Foto: Mihaela Marin
Print