Vlad Cristache e unul dintre regizorii din „noul val” care refuză cu hotărâre să se înregimenteze într-un stil anume, ușor de confundat cu manierismul în cazul multora dintre colegii lui de generație, și care experimentează liber în diverse zone, de la textele alese la stiluri de interpretare, de-ar fi să dau un singur exemplu din creațiile lui din acest an: teatru SF explorat în „R.U.R.” la Teatrul din Sibiu și duioasa ironizare a romantismului în „Romanțioșii” lui Edmond Rostand, care a avut de curând premiera la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești.
Spectacolul „Romanțioșii” al lui Vlad Cristache de altfel a închis ediția din acest an a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio și al Formelor Noi de la Pitești. Cu un superb decor semnat de Mădălina Niculae și Andreea Tecla, rame de tablou uriașe, care se pierd una într-alta, creând impresia de „teatru în teatru”, creând imagini accentuat și asumat calofile, montarea se deschide cu o scenă care parodiază „Romeo și Julieta”. Doi tineri cu chipuri și costume de eroi romantici, cocoțați pe niște fotolii ca la teatru își declamă unul altuia iubirea… În spate, o pictură în culori calde în ramă aurie uriașă și cu toții „prinși” într-o ramă și mai mare. Vlad Cristache se joacă de la început cu convențiile și creează un spațiu foarte modern pentru această comedie a lui Rostand de la a cărui moarte se împlinesc în decembrie 100 de ani. Un spațiu care, de altfel, dă tonul spectacolului și mai bine de jumătate din farmecul lui… Pentru că deschide în permanență perspective noi, pentru că, atunci când pânza romantică se dă la o parte, în spatele ei se văd schelăria metalică și un ecran strecurat superb printre țevile ei, ca o interesantă încercare de trompe l’oeil, ce-și propune să deschidă o perspectivă spre contemporaneitate, ca o călătorie în timp.
Povestea e simplă și regizorul se joacă frumos cu sensurile ei, iar traducerea modernă și plină de umor a lui Doru Mareș îl ajută din plin. Doi tineri se iubesc… Până aici totul e banal. Se iubesc și se întâlnesc zilnic în parcul despărțit de un zid înălțat de părinții lor care se urăsc. Un fel de „Romeo și Julieta”… Ei bine, ce doi, Percinet și Sylvette, după cum se va afla curând, își hrănesc iubirea tocmai din ura părinților, sunt pierduți în lecturi romantice care îi fac să vrea să trăiască exact ca-n romane, să se ridice deasupra oricărei banalități, să trăiască aventuri. Numai că realitatea din teren e departe de cea din mintea lor, de unde rezultă că nu oricine e născut pentru nebunii romantice… Iar ceea ce urmează este o superbă serie de „aventuri” care va demonstra în final că romantismul de-acasă nu se potrivește cu cel din târg sau, mai clar, că romantismul e bun numai pe hârtie, mai ales atunci când la colț pândește ridicolul. Pe scurt, toată povestea cu zidul e doar un truc al părinților care au inventat ura și tot restul exact pentru că bănuiau că ai lor copii ar fi refuzat să se căsătorească în condiții banale, tot ei sunt cei care pun la cale o falsă răpire și o falsă salvare contra cost… făcute de un actor și trupa lui, iar romantismul le vine pe tavă celor doi tineri care se bucură să trăiască în plin roman.
Cum viața le va juca feste apoi și cum le va servi o superbă lecție e o altă poveste, pe care o veți descoperi în sala de teatru. Important e că după lupte „seculare” totul se va termina cu bine și iubirea va învinge. Și că cei doi vor ajunge în cele din urmă să se bucure că viața nu e chiar ca în romane. Vlad Cristache explorează frumos toate aceste laturi ale poveștii, chiar dacă spectacolul are multe momente în care ritmul scade și chiar dacă simți că o jumătate de oră în minus ar da dinamism poveștii. În rolurile celor doi îndrăgostiți: Blanca Doba și Ștefan Mihai, care, pe lângă farmec, au și umor. Blanca Doba trece frumos de la dulceață romantică la furie de Mița Baston, e departe de un joc liniar, ceea ce dinamizează povestea. Are și dulceață feminină, și delicatețe serafică, așa, cu ochii ei albaștri și părul blond desprinsă parcă din Botticelli, dar surpriza e tocmai când vezi că poate atinge și alte note și că dulceața îi e perfect contrabalansată de asperități de femeie trecută de prima tinerețe. De altfel, în asta constă frumusețea interpretării Blancăi Doba, că surprinde în câteva scene întreg comportamentul feminin înainte și după căsătorie… felul cum se aprinde și se stinge iubirea, dulceața și răutatea… disprețul și căldura.
Ștefan Mihai e la fel de consistent în construcția personajului, se joacă frumos cu nuanțele lui, e ridicol și măreț în același timp, surprinde inocența tinereții, pe de o parte, dar poartă în el și germenele bărbatului matur, care pierde și iubire, și inocență, pentru ca în final să le regăsească, la un loc cu umorul. E-adevărat că sunt scene în care rostirea în versuri le scapă amândurora de sub control și tocmai de-aici se mai pierde din ritmul spectacolului, dar compensează apoi, în scenele următoare.
În rolul lui Straforel, actorul care face și desface viețile celor doi cu detașare și mult umor, Vlad Cristache îl distribuie pe Andrei Runcanu, o creație frumoasă în spectacolul de la Pitești, pentru că în interpretarea lui se ascunde cel mai bine sâmburele acela acid care ironizează romantismul și care e atât de important în textul lui Rostand. Cu un zâmbet pervers, inteligent, șmecher, Andrei Runcanu face și desface destine și iese și reintră în… teatru. Aceste intrări și ieșiri din personaj, aceste pauze aproape brechtiene pe care le folosește Vlad Cristache și în jocul celorlalte personaje, sunt o soluție inteligentă în montare și o salvează de orice urmă de patetism.
„Romanțioșii” de la Teatrul din Pitești e un spectacol bine gândit și bine construit, la care publicul reacționează din plin, are poezie, are farmec, are și umor. Îi lipsește pe alocuri ritmul, dar compensează la nivel de imagine și emoție.
Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești
„Romanțioșii” de Edmond Rostand
Traducerea: Doru Mareș
Regia: Vlad Cristache
Scenografia: Mădălina Niculae și Andreea Tecla,
Asistență regie: Luana Hagiu
Distribuție: Blanca Doba, Ștefan Mihai, Mihai Dinvale, Petrișor Stan, Andrei Runcanu, Gogu Preda, Valentin Dobriță, Vlad Sandu, Cristi Stan
Print