mai mare decât jumătatea
neluminată a lumii
cap de tâmpit
şi încâlcit
e vina mea
şi a lipsei de lumină
ar trebui să-l tai pentru câtva timp
(mai zice soacra că suntem nebuni)
măcar până la primăvară
ca să mă pot odihni
crede-mă
cap de povară
nu-l mai pot duce, mă plâng
ca Iisus –
pe cruce
atârnă rău
o vede orişicine
şi mi-e ruşine
şi-ţi jur, mamă
îţi jur că-l tai
cu toporul
că nimic nu e mai uşor
de spus
ca adevărul