„Capul meu” de Toma Caragiu

este foarte mare

mai mare decât jumătatea

neluminată a lumii

cap de tâmpit

şi încâlcit

e vina mea

şi a lipsei de lumină

ar trebui să-l tai pentru câtva timp

(mai zice soacra că suntem nebuni)

măcar până la primăvară

ca să mă pot odihni

crede-mă

cap de povară

nu-l mai pot duce, mă plâng

ca Iisus –

pe cruce

atârnă rău

o vede orişicine

şi mi-e ruşine

şi-ţi jur, mamă

îţi jur că-l tai

cu toporul

că nimic nu e mai uşor

de spus

ca adevărul

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.