Nimic, nici o singură anomalie a vieții cotidiene, nu scapă ochiului vigilent și stiloului transformat în bisturiu ale lui Székely Csaba.
După ce într-o celebră trilogie, care rămâne până acum punctul forte al creației sale în domeniul literaturii dramatice, s-a ocupat de anomaliile din rândul comunității maghiare din România, după ce a supus unei analize necruțătoare relațiile româno-maghiare, după ce a examinat cu exacerbat spirit critic și infinită ironie cele zece porunci ale Bibliei, dar și felul în care le interpretează vârfurile clerului, indiferent de confesiune, iată că a venit acum rândul să fie supus analizei modul în care majoritatea heterosexuală se raportează la minoritatea gay. Nu se omite însă chipul în care componenții aceștia se autoanalizează, își acceptă condiția, se împacă cu felul lor de-a fi, continuă să se teamă de ce vor zice și cum vor acționa cei din jur, cum reacționează la zicerile pretins înțelepte ale acestora, ziceri de genul e treaba lor ce fac în dormitor, numai să o facă doar acolo, nu carecumva, Doamne ferește!, în public. Au, ne spune Székely Csaba, membrii comunității respective, indiscutabile momente de bucurie, dar să fie oare bucuria respectivă suficientă, să țină ea loc de fericire?
Carevasăzică, problema gay este întoarsă în piesa lui Székely Csaba pe toate fețele posibile, devine o temă de gumilastic, e ca o ceapă cu multe învelișuri, niciunul dintre ele nefiind trecut superficial cu vederea.
Conținutul piesei Bucurie și fericire este turnat în rama unei emisiuni de televiziune. În care o moderatoare cu voce mieroasă (Fodor Piroșka) mimează dezbaterea când, în realitate, concluziile sunt deja trase de multă vreme, expuse în intro-uri și verdictele pronunțate de dinainte. Mai exact. Ei, gayii, sunt sub-oameni, anomalii ale vieții, rasă inferioară, iar dacă sunt unguri în România, adică minoritate în sânul minorității, lucrurile devin încă și mai grave. Intolerabile de-a dreptul.
Nu au voie să fie profesori de liceu, fiindcă prezența lor acolo atentează la buna reputație a școlii, iar pentru conducerea unui liceu respectabil contează reclamația prostească a unui grup de părinți habotnici cărora nu li se pare defel ok că profesorul de literatură Ádám (Benedek Botond Béla) le-a proiectat elevilor un film despre Rimbaud și Verlaine în care aceștia se sărută. Or fi devenit ei profesori universitari renumiți, așa cum i s-a întâmplat lui Judit (Badics Petra), însă cu toate acestea sunt pe mai departe percepuți și catalogați a fi astfel, drept care respectivii se gândesc că poate ar fi mai bine să își sacrifice relația, așa cum se gândește să facă Judit cu Tekla (Szász Réka). Nu le merge defel bine nici măcar atunci când se mulțumesc să lucreze ca ospătari într-un mic birt sătesc, așa cum face Denes (Kovács Károly), ajutat de Bela (Korpos András) și asta fiindcă lumea vorbește multe.
Interesul piesei lui Székely Csaba este însă crescut de faptul că dramaturgul nu se arată deloc amabil nici cu felul în care își manageriază condiția gayii înșiși. Sunt, la rându-le, măcinați de prejudecăți, de temeri, de angoase, încearcă să fugă de propria condiție, ca și cum s-ar putea dispensa de propria lor umbră. Se mulțumesc cu bucuria și își sacrifică fericirea.
Rama emisiunii de televiziune este cu bune rezultate, adică multă inventivitate, exploatată în spectacolul de la Teatrul 3G din Târgu Mureș de regizorul acestuia Ándi Gherghe. Succesiunea de mini-reportaje construite pe scenă, reportaje al căror rost ar fi acela de a ne arăta ce li se întâmplă gayilor, cum îi pedepsește pe ei Doamne-Doamne ori substituți violenți și brutali ai acestuia, așa cum este dl. Elek (Nagy István) este astfel asezonată cu elemente de teatralitate, cu un izbutit amestec de tandrețe, ironie și auto-ironie, încât să scoată montarea din zona aridă a spectacolului-demonstrație. Actorii nu doar joacă, nu se mulțumesc numai să rostească replici, să construiască situații dramatice, nu doar că interpretează, cu diferențe atent cumpănite, mai multe personaje, ci și cântă cu vocea, dar și la instrumente (muzica: Kovács Károly), interacționează cu spectatorii. Din dorința de a stabili dialogul trec, atunci când este nevoie, de la limba maghiară la limba română. Rezultatul e unul meritoriu care merită consemnat și salutat ca atare.
Teatrul 3G din Târgu Mureș
BUCURIE ȘI FERICIRE de Székely Csaba
Regia, scenografia, light: Ándi Gherghe
Muzica: Kovács Károly
Cu: Fodor Piroșka (Zita), Benedek Botond (Ádám), Korpoș András (Béla), Kovács Károly (Dénes), Nagy István (Elek), Badics Petra (Judit) Szász Réka (Tekla)
Data reprezentației: 19 mai 2018