Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Carlo Goldoni…
„În toate artele și-n toate descoperirile experiența a luat-o mereu înaintea regulilor; scriitorii au dat apoi o metodă de aplicare născocirii, dar autorii moderni au avut întotdeauna dreptul de a-i îndrepta pe clasici.
În ceea ce mă privește, negăsind nici în poetica lui Aristotel și nici în cea a lui Horațiu legea clară, absolută și rațională a unei depline unități de loc, mi-am făcut o plăcere de a o urma, ori de câte ori mi-am socotit subiectul potrivit; dar n-am jertfit niciodată o comedie, care putea fi bună, unei prejdecăți ce-ar fi putut-o face să devină proastă.
(…) Comedia, care nu-i decât o imitație a naturii, nu ocolește sentimentele viguroase și patetice, dacă astfel nu e despuiată de trăsăturile caraghioase și pline de duh ce-i alcătuiesc rațiunea de a fi.
Văzând că noua comedie înainta atât de repede, iubitorii cei vechi strigau pretutindeni că e nevoie de un italian să lovească într-un gen în care Italia se distinsese și pe care nicio națiune nu izbutise să-l imite.
Dar ceea ce impresiona și mai mult spiritele revoltate era înlăturarea măștilor, vădit amenințate de sistemul meu; se spunea că personajele acestea înveseliseră timp de două secole Italia și că ea nu trebuie lipsită de un gen comic pe care-l crease și-l dezvoltase atât de strălucit.
(…) Masca zădărnicește întotdeauina manifestările actorului, fie că exprimă bucurie sau supărare; îndrăgostit feroce sau caraghios, poartă mereu aceeași „față”; și zadarnic gesticulează și schimbă glasul, niciodată nu va face cunoscută prin trăsăturile feței, care sunt tălmacii inimii, feluritele simțăminte ce-i frământă sufletul.
La greci și la romani, măștile erau un fel de „portavoce” închipuite pentru ca personajele să fie auzite în vasta întindere a amfiteatrelor. În acele timpuri pasiunile și sentimentele nu căpătaseră subtilitatea cerută în zilele noastre; astăzi spectatorii vor ca actorii să aibă suflet, iar sub mască sufletul e ca focul sub cenușă.
Iată de ce plănuisem să schimb măștile comediei italiene și să înlocuiesc farsele cu comediile.”
(Fragment din volumul Memoriile domnului Goldoni de Carlo Goldoni, traducere de Victoria Ursu, ELU, 1967)
Print