„În dragoste şi în război totul este permis”. Iar când dragostea şi războiul se amestecă şi se suprapun, cu atât mai mult. Ce se întâmplă, însă, când războiul se termină, iar dragostea se divide inegal? Atunci când în numele iubirii adevărate sacrifici mici pasiuni trecătoare, când te lupţi cu o lume ciuntită de şrapnele şi mânjită cu sânge, ce mai e drept, ce mai este permis? O femeie cu arsenalul său de seducție în masă e mai periculoasă decât un tanc. În primul rând pentru că e mult mai subtilă. Singură într-o realitate a patriarhatului, existând în prezent, cu gândul la o viaţă viitoare alături de cel pe care spune că îl iubeşte, dar iubindu-se cu alţii de dragul lui. Paradoxalul şi eternul mister feminin faţă în faţă cu o istorie postbelică extrem de concretă; faceţi cunoştinţă cu Maria Braun.
Prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, spectacolul „Căsătoria Mariei Braun” după Rainer Weiner Fassbinder în regia lui Thomas Ostermeier este una dinte cele mai complete experienţe de teatru. Un spectacol care permite o receptare pluristratificată şi „poliglotă” – poate fi o poveste despre lupta pentru emancipare a femeii pentru o militantă entuziastă a politically correctnessului sau genul programului romance pentru ochii înlăcrimaţi ai unei consumatoare de seriale tv cu experienţă. Dincolo de poveste, este, în mod cert, un exemplu de performanţă artistică la toate nivelele – o poetică regizorală solidă, o trupă care funcţionează perfect, actori cu un meşteşug rafinat şi, peste toate, o tehnică de joc la rang de artă.
Periplul prin viaţă al acestei femei care se sacrifică, spune ea, din iubire are suficiente ingrediente pentru a nu fi mai mult decât o telenovelă germană. Scenariul filmului din 1979 a fost adaptat pentru teatru de Peter Märthesheimer, Pea Fröhlich printr-un decupaj dinamic, nu cu mult diferit de cel cinematografic, păstrând majoritatea personajelor. Cei cinci actori schimbă la vedere identitatea scenică şi alcătuiesc o lume. Convenţia este, poate, asul din mânecă al teatrului – o perucă, o pereche de ochelari, un simplu gest şi ştiu că mama eroinei tocmai s-a transformat în gardianul închisorii. Iar Ostermeier este unul dintre cei mai abili mânuitori ai acestui secret – convenţia lui este atât de declarată, încât devine nu doar maleabilă şi docilă, ci capătă plus valoare estetică odată cu infuzia de inventivitate şi tehnică de joc. E suficient să se spună despre Bill că este negru, iar actorul să îşi treacă palma peste faţă pentru ca personajul să devină unanim recunoscut ca fiind afro-american.
Viaţa într-un lobby de hotel – metaforă, citat cultural şi un decor aerisit, echilibrat, sugestiv, cu o cromatică punctată de câteva accente. Fotoliile pluşate capătă la fel precum actorii identităţi multiple prin simpla învestire sau printr-o situaţie de lumină. Parcă într-un tranzit continuu, într-o lume care se schimbă prea repede pentru a avea timp să înţeleagă în ce anume, Maria Braun goneşte prin viaţă către un viitor visat. Vria ei sufletească nu e declarativă, ci sugerată de tot ce se construieşte în jurul său. Ursina Lardi (Maria Braun) e singura femeie din distribuţie şi singura care nu îşi schimbă rolul. Cei patru parteneri ai săi roiesc în jurul ei, iar mişcarea lor, pe cât de browniană pare, e pe atât de exactă. Precizia este una dintre marile calităţi ale acestui spectacol. Naturaleţea şi impresia de improvizaţie sunt interpretate cu o exactitate de metronom şi tocmai din acest motiv au consistenţă şi forţă artistică.
Umorul e un contrapunct folosit cu multă inteligenţă, gagul e un memento cu şarm, patetismul şi stereotipurile sunt presărate la locul potrivit, ca un accesoriu discret, dar de efect. Thomas Ostermeier reuşeşte să transforme în performanţă tot ce atinge în acest spectacol. Nimic forţat, detalii bine echilibrate ca într-un tablou compus după raportul de aur. Dacă cineva l-a înţeles pe Brecht şi l-a adus în secolul XXI, acesta e Ostermeier. Un spectacol care poate emoţiona, poate amuza, dar care, în mod cert impresionează mai întâi mintea. Aerul de lejeritate, de uşurinţă şi un ludic cât un zâmbet larg – aşa te seduce Maria Braun a lui Thomas Ostermeier, pentru ca la final, cu aceeaşi minte limpede şi suflet incandescent să aprindă o ţigară şi să arunce totul în aer.
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu – 2016
Căsătoria Mariei Braun
(Die Ehe der Maria Braun)
Text de: Rainer Werner Fassbinder
Regia: Thomas Ostermeier
Scenariu: Peter Märthesheimer, Pea Fröhlich
Scenografie: Nina Wetzel
Costume: Ulrike Gutbrod, Nina Wetzel
Video: Sébastien Dupouey
Muzică: Nils Ostendorf
Dramaturgie: Julia Lochte, Florian Borchmeyer
În distribuţie: Thomas Bading, Robert Beyer, Moritz Gottwald, Ursina Lardi, Sebastian Schwarz
O producţie Münchner Kammerspiele, prezentată de Schaubühne Berlin
Print