La peste un secol de la prima punere în scenă a piesei cu care Cehov îşi încheia periplul prin viaţă imaginară a literaturii, dar şi cel prin viaţa reală, criticul de teatru George Banu îşi lansează, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti (vineri, 4 noiembrie, ora 16.30, în foaierul Sălii Amfiteatru a [...] Citește în continuare
Carte de teatru
„Pericolul teatrului e să piardă bătălia cu timpul. Acest semnal de alarmă a fost dat de Zeami cu sute de ani în urmă, când spunea: «Din păcate puţini sunt actorii pe care-i putem numi maeştri. Mi se pare ca arta teatrului a intrat într-un con de umbră şi floarea ei se ofileşte pe zi ce [...] Citește în continuare
„Cartea aceasta mi-a parvenit ca o sticlă aruncată de mult în mare, al cărei mesaj, din fericire, nu s-a şters şi reuşesc încă să-l citesc. Azi, Nemira îl comunică sperând că ceea ce vine dintr-un alt timp nu şi-a pierdut sensul şi că dincolo de ani, esenţialul nu dispare. Iată pariul acestei editări târzii, care [...] Citește în continuare
Apariţia, acum ceva vreme, a celor două volume despre Ariane Mnouchkine la Editura Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” reprezintă unul dintre puţinele gesturi de normalitate pe o piaţă de carte de teatru destul de săracă. Colecţia „Mari regizori ai lumii”, în care au fost incluse şi alte studii/ volume de convorbiri, este şi necesară, şi bine-venită, [...] Citește în continuare
„Între dramaturg şi gazetar sunt multe asemănări. Ambii sunt comediografii vremurilor lor, amândoi trăiesc cu ardoare viaţa celorlalţi.” Afirmaţia îi aparţine lui Valentin Nicolau, în Cuvântul înainte, intitulat „Comediograf de ocazie”, şi este, în fapt, justificarea pentru volumul „Dumnezeu e în sens invers”, ce reuneşte textele publicate de autor în ultimii patru ani în presa [...] Citește în continuare
„Bricabrac” este un extraordinar document de viaţă trăită în culisele teatrului şi apoi pe platoul de filmare. Lungă, aspră şi emoţionantă confesiune, întreruptă de pagini de jurnal de regie şi de însemnări frisonante... [...] Citește în continuare
Afirmaţia lui Victor Ioan Frunză din studiul „Elemente ale unei regii simple”, cum că „spectacolul este captiv în text, iar regizorul îl ajută să iasă”, mi-a amintit de o celebră povestioară cu Michelangelo şi blocul de piatră... [...] Citește în continuare
„Nu ştiu de ce vreau să scriu o carte, dar simt, la fel ca atunci când lucrez la o piesă, că trebuie, că am nevoie s-o fac"... [...] Citește în continuare
Interpretarea cu totul „neortodoxă”, cu „inflexiuni” regizorale, pe care Măniuţiu o dă textelor shakespeariene, e o lectură plină de farmec (a se citi „vrajă”) tocmai pentru că „striveşte corola de minuni” fără „să-i ucidă cu mintea tainele”... [...] Citește în continuare
„<Scriu cu imagini> – aş putea spune despre oricare spectacol al meu.” Dacă traseul Cătălinei Buzoianu în teatru este sau nu rezumat în aceste cuvinte e o discuţie în sine. Dar ele redau, aproape ca un mic poem, întreaga ei gândire/ creaţie regizorală. „Spectacolul contemporan este un eseu în imagini. Spaţiu al ideilor, spaţiu al [...] Citește în continuare
1. Pentru că Alexandru Tatos, înainte de fi un regizor de film elitist din generaţia ’70, a fost regizor de teatru şi a montat câteva spectacole, printre care „Chiţimia”, la Teatrul Bulandra. Prezenţa lui în teatru nu s-a ridicat la însemnătatea operei teatrale a lui Lucian Pintilie (care, de altfel, îi face un portret la [...] Citește în continuare
1. Pentru că, printre amintirile scrise firesc, urmând un relativ fir cronologic şi alcătuind un important document al unei epoci fertile, dar/ deşi lipsite de libertate din teatrul românesc, descoperi evocări ale unor artişti ca Sică Alexandrescu şi Vlad Mugur, care au însemnat mult pentru Dinu Cernescu. Înfăţişaţi în toată umanitatea lor, cei doi „zei” [...] Citește în continuare
Shakespeare, numele ascuns al Teatrului. Sau piatră fundamentală a unui discurs regizoral de o viaţă. Sau, pur şi simplu, pretext de a te cerceta pe tine însuţi: gnoti seauton (erkenne dich selbst sau, pe româneşte, cunoaşte-te pe tine însuţi). Prin Shakespeare. Volumul pe care vi-l propunem acum – Spectacolul ascuns – a fost publicat în [...] Citește în continuare
1. Pentru că, regizor stilat şi pedagog flexibil fiind de câteva decenii, autorul expune încă din primele pagini ale cărţii, când descrie Parisul, de care e fascinat, o concluzie care pare la îndemâna oricui, dar nu este: „Există, fără îndoială, ca şi aiurea, tot atâta teatru în viaţă câtă viaţă există în teatru”. [...] Citește în continuare
