Cronica

„Morții nu se mai pot lepăda de Rosmersholm. Nu se mai pot îndepărta de cei rămași. Altminteri n-ar mai fi apărut pe aici calul acela alb.” Așa ar fi trebuit să se numească și piesa lui Henrik Ibsen – „Cai albi”, un titlu mult mai sugestiv pentru fantasticul și supranaturalul care irump în acest text. [...] Citește în continuare

Cronica

Imaginația unui artist este un instrument indispensabil cu două tăișuri: te salvează sau îți dă un ultim avânt spre eșec. În lipsa disciplinei și a cunoașterii regulilor de bază, produsul artistic final riscă să se transforme într-o fantezie excesivă fără capăt și fără coadă, din care rămâi cu frânturi de imagini, dacă măcar excelează pe [...] Citește în continuare

Cronica

„Regele moare este o piesă care nu-și are originea nici într-un vis, nici într-o stare de imaginație liberă… Fusesem bolnav și-mi fusese foarte frică… Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta mi se pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care [...] Citește în continuare

Cronica

Până la urmă, totul se rezumă la familie. Acum, în prag de sărbători, te gândești că toate drumurile duc acasă. Atunci când ai o problemă, cineva din familie îți va fi alături. Când toți prietenii dispar, rămâne familia. Dacă te simți vreodată singur, golul se umple imediat cu siguranța acestui sentiment de apartenență. Cât de [...] Citește în continuare

Cronica

Copiii sfârșesc prin a plăti pentru greșelile părinților. Ar fi spus Strindberg la sfârșit de secol XIX. Un adevăr general valabil, recunoscut cu jumătate de glas și amărăciune, un fel de hamartia care cere să fie plătită cu stăruință și care atrage după sine și un hybris – cocktail de vinovății în stilul tragediei antice. [...] Citește în continuare

Cronica

Fără să ciocăni la ușă, intri pe furiș – ca un intrus – în casa unei familii despre care nu știi nimic. Spațiul este primul contact direct cu personalitatea, amintirile și emoțiile lor. Este geografia detaliată a unor vieți măcinate, peste care s-au scurs generații și, în același timp, reprezintă locul unei ultimi reuniuni. E [...] Citește în continuare

Cronica, Special

Spectacolele regizate de Cristian Ban se disting printr-o economie de mijloace bazată pe exploatarea inspirată a jocul actoricesc și pe accentuarea tramelor. În Detașat, regizorul propune formatul sportiv, care ar trebui să ne ducă – măcar cu gândul – la fair play. În echipamentul naționalei Germaniei, respectiv al naționalei României, două personaje intră, rând pe [...] Citește în continuare

Cronica

Moartea este un concept destul de abstract. Pare o noţiune vagă; ce înseamnă, de fapt, a muri? Biologic oricine poate înţelege efectele. E o stagnare, o încetare a tuturor funcţiilor. E un somn. E sfârşitul. Dar ce înseamnă, de fapt, această trecere în absenţă? Cum e mai just să te raportezi la ea – din [...] Citește în continuare

Cronica, Special

De câteva decenii încoace se manifestă, când mai gălăgios, când mai brutal or mai pseudo-deplin-înțelept o reacție adversă la postmodernismul văzut ca agresare gratuită a unor valori imuabil prestabilite, ca un soi de bolboroseală dadá fără cap și coadă (și în sensul lipsei de logică și în cel temporal). Nimic de mirare, postindustrialismul pe care [...] Citește în continuare