Cronica

Scriitor încă tânăr – e născut în anul 1979 – cu începuturi literare notabile în domeniul romanului, francezul Florian Zeller și-a dobândit celebritatea în clipa în care a decis să abordeze literatura dramatică. A făcut-o în anul 2004 cu o piesă intitulată L’Autre (Celălalt), iar succesul incontestabil al spectacolului l-a determinat să persevereze. Poate că [...] Citește în continuare

Cronica

Dincolo de orice fel de considerații referitoare la valoarea intrinsecă a spectacolului Sufocare (Jurnalul unui sinucigaș) montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea de regizorul Ovidiu Caiță, spectacol având la bază o adaptare proprie după relativ celebrul roman al scriitorului american Chuck Palahniuk, mi se pare nu lipsit de importanță să revin asupra a două [...] Citește în continuare

Cronica

Sunt ani buni de când la Bacău, în fiecare primăvară, sunt martoră la acest frumos festival de monodramă, care, e-adevărat, și-a modificat numele, și-a mai schimbat pe ici, pe acolo, regulile, și-a schimbat directorii și selecționerii, dar s-a încăpățânat să reziste. Se întâmplă întotdeauna primăvara, uneori prinzi o zăpadă întârziată, alteori liliac înflorit, alteori e [...] Citește în continuare

Cronica

E bine să mergi la teatru. E un act de cultură. E un gest care te scoate din rutină. E un eveniment. E frumos. Într-o capitală trâmbiţat europeană în care la capitolul acte de cultură intră de-a valma, în acelaşi tabel, o seară la operă şi sprijinitul meselor de plastic de la festivaluri ale paielor [...] Citește în continuare

Cronica

Chip de foc este una dintre primele piese ale unui scriitor de literatură dramatică devenit astăzi celebru – Marius von Meyenburg. Nu știu cum a fost receptat textul cu ocazia premierei absolute care a avut loc în Germania în anul 2001. Îmi amintesc însă că montarea din anul 2004, de la Teatrul Odeon, semnată regizoral [...] Citește în continuare

Cronica

Suspansul este un ingredient secret. O perdea care tremură în noapte, un ceainic care şuieră, o scurgere a unei căzi, câteva acorduri sacadate şi ascuţie şi gata o atmosferă care să chircească şi o inimă de leu. Cine e criminalul? Întrebarea care transformă în copii inocenţi orice matur aflat în faţa unei cărţi sau a [...] Citește în continuare

Cronica

În urmă cu mai bine de un an, în debutul cronicii consacrate spectacolului intitulat București, instalație umană de la ArCuB, citam un fragment dintr-un interviu acordat de regizorul Radu Alexandru Nica criticului de teatru Monica Andronescu. A apărut în revista Yorick în martie 2014. Făceam apel la o afirmație tranșantă, aceea în care regizorul declara [...] Citește în continuare

Cronica

Destinul ciudat pe care l-a avut Aleksandr Vampilov, mort la doar 35 de ani, înecat în Lacul Baikal, și-a pus cumva amprenta și asupra textelor sale. N-a apucat să scrie mai mult de zece ani, dar în acești zece ani a creat piese care l-au impus în rândul celor mai importanți/jucați dramaturgi contemporani. Că destinul [...] Citește în continuare

Cronica

Nu e deloc întâmplător că în teatru la început de toate stă cuvântul. Sună cunoscut, nu-i aşa? În creaţia iluziei la fel ca în Cartea Creaţiei, cuvântul nu poate fi întâmplător. Textul, scenariul pe care se construieşte spectacolul e punctul fix care poate ridica sau răsturna lumea pe care spectatorii acceptă să o vadă pe [...] Citește în continuare