Cronica

Zburăm în cosmos, străbatem lumea în câteva ore, am descoperit secretul clonării, ridicăm clădiri care zgârie norii, comunicăm într-o clipă dintr-o parte în alta a planetei, tehnologia evoluează lângă noi cu o viteză uluitoare, și totuși… Și totuși, ființa umană a rămas în esență la fel de supusă instinctului primar. Și totuși, secolul 21, cu [...] Citește în continuare

Cronica

Trăim într-o lume obsedată de job-uri, bani, putere, sticlă și oțel, o lume obsedată de imagine, de vedete, de business, de carieră, o lume în care zâmbetul permanent, cât mai gol și mai artificial e cheia spre succes, o lume a cărei religie este gândirea pozitivă. Din această lume s-a ivit germenele textului „Job Interviews” [...] Citește în continuare

Cronica

Un dans coregrafic sumbru deschide spectacolul „Macbeth”. Corpurile pe jumătate îmbrăcate ar putea sugera umbrele, spiritele, forțele malefice – toată lumea aceea întunecată și înfricoșătoare pe care Shakespeare și-a imaginat-o, o lume care își iese cu adevărat din matca naturalului, trecând ca un val năprasnic de partea supranaturalului. Încă din prima imagine, regizorul ceh Michal [...] Citește în continuare

Cronica

Copilăria este zona de refugiu a multor adulţi grăbiţi să îndeplinească multe sarcini într-un timp cât mai scurt; este colţul de suflet păstrat cu grijă departe de resentimente, frustrări, mânie şi greaţă existenţială. Amintirile de când erai mic şi aveai voie să greşeşti, când era amuzant să nu ştii, când singurul tău job era să [...] Citește în continuare

Cronica

„Dintre toate scrierile lui Gorki, În adâncuri este opera cea mai inspirată, cea mai contradictorie, cea mai frumoasă, relevantă pentru zilele noastre. O piesă cu implicaţii sociale, politice sau culturale actuale, ele există din belşug: singurătatea individului, a unei comunităţi, singurătatea unei naţiuni şi a unei ţări, precum şi confruntarea constantă dintre individualitate şi necesitatea [...] Citește în continuare

Cronica

Relaţiile dintre oameni sunt cele care fac lumea să meargă mai departe. Această reţea nevăzută de sentimente, gânduri, interese şi inter-dependenţe este modul nostru de a simţi că suntem importanţi şi contăm. Iar sortimentele de relaţii au devenit din ce în ce mai sofisticate şi mai diversificate. Psihologii nu mai prididesc să le clasifice şi [...] Citește în continuare

Cronica

„Echitate”. Un cuvânt care sună frumos. Scurt, dar sacadat în patru silabe care îl descompun ritmic şi îi dau greutate sonoră. Dacă Platon avea dreptate în dialogul său celebru intitulat „Cratylos”, atunci fiecare cuvânt defineşte perfect obiectul pe care îl denumeşte. Un cuvânt precum „echitate”, încărcat de balamale ritmice şi cu prestanţă metalică, este clar [...] Citește în continuare

Cronica

Se poate vorbi despre o afinitate a regizorilor pentru spectacolele de tip „colaj”? Colajul, nu în termeni avangardiști, e un compromis asumat pentru acele momente când vrei să spui mai multe povești deodată, reunite printr-o estetică sau temă comună, în cel mai fericit caz. Un spectacol-colaj te poate frustra din cauza lipsei continuității și în [...] Citește în continuare

Cronica

Printre producțiile din cadrul Facultății de Teatru (Master) de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” există în fiecare an cel puțin un musical, astfel încât s-ar zice că s-a creat o tradiție în acest sens, nu întotdeauna justificată, dar acum pare imposibil să mai renunțăm la cutuma de a pune în [...] Citește în continuare

Cronica

Este fascinant să te bucuri de poveşti. Indiferent de vârstă. Poate cea mai frumoasă funcţie a teatrului este să spună poveşti. De multe ori se întâmplă ca jocul actorilor sau regia, sau scenografia să înghită povestea şi să pleci din sala de spectacol cu imagini sau replici care îţi rulează în cap ca un refren [...] Citește în continuare

Cronica

Ce le-o mai trebui încă? Sughiţuri, râgâieli, strigăte de indieni, scăpări de pârţuri? – se întreba excedat, la jumătatea secolului trecut, personajul Ionescu în piesa lui Ionesco, „Improvizaţie la Alma”. Se referea la reacţiile publicului, considerate foarte puţin variate de către criticii contemporani, persiflaţi de dramaturg c-o ascuţită fineţe. Am remarcat că publicul nu se [...] Citește în continuare