Am văzut primul spectacol cu Frumos, piesa dramaturgului norvegian Jon Fosse, cândva, în toamna anului 2008. Era montat de Vlad Massaci, în scenografia lui Andu Dumitrescu, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești și îi reunea în distribuție pe actorii Andi Vasluianu (Leif), Ioan Coman (Geir), Oxana Moravec (Siv), Cristian Popa (Băiatul) și Raluca Zamfirescu (Mama). [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Ce să fie oare teatrul – mijloc sau scop? Cum vrei să îl foloseşti, mai bine spus? La ce foloseşte el, teatrul? Transmite pur şi simplu un mesaj într-un mod mai mult sau mai puţin codat, mai pe înţeles sau mai artistic sau scopul e însuşi acela de a crea un produs artistic performant? De [...] Citește în continuare
Ce transformă o piesă de teatru într-un text clasic? Dincolo de orice definiție rigidă, un lucru e clar: dacă are acel je ne sais quoi – asta ca să păstrăm zona de influență franceză pe care o aduce spectacolul – valabil ieri, astăzi și întotdeauna. Dramaturgia contemporană abordează, de cele mai multe ori probleme pe [...] Citește în continuare
1.782 de reprezentații jucate în 17 țări şi în 79 de teatre. O statistică impresionantă a piesei Teroare (Terror) a autorului german Ferdinand von Schirach, şi asta la numai doi ani şi jumătate de la premiera absolută. Succesul este atât de mare, încât acesteia îi este consacrat şi un site pe internet: http://terror.theater/cont/results_main/en Teroare tratează [...] Citește în continuare
Au trecut 20 de ani de când Teatrul Act se deschidea în sediul de pe Calea Victoriei, cu superbul spectacol „Cetatea soarelui” în care Marcel Iureș juca alături de Adrian Titieni. Începea atunci traseul unui teatru – primul teatru independent cu sală proprie din România postcomunistă – care timp de două decenii a rămas o [...] Citește în continuare
E anul Centenarului și curg evenimentele, iar de la nivel oficial nimeni nu te lasă să uiți asta. În stil caracteristic românesc, atunci când e vorba de festivism, se face ca la carte, până ajungi la saturație. În seria evenimentelor dedicate Centenarului Marii Uniri intră și spectacolul „Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, pus în scenă [...] Citește în continuare
Fericirea poate fi inexplicabil de complicată sau uimitor de simplă. Poţi căuta o viaţă stările superioare față de ceea ce crezi că e fericirea citită în cărţi sau te poţi ferici zi de zi de bucuriile cele mai banale, care, adunate în mănunchi, se fac o bucurie mare-mare cât o fericire întreagă. Diferenţa dintre cei [...] Citește în continuare
Revin, după o absență de aproximativ doi ani, la Teatrul Municipal Aureliu Manea din Turda. Devenit în ultima perioadă a directoratului Narcisei Pintea un veritabil laborator de cercetare teatrală al cărui rost declarat era acela de continuare a unei tradiții ce își află originile în ceea ce a făcut aici concret, prin extraordinarele, miticele lui [...] Citește în continuare
Şi-am ajuns la început de Centenar. Nu prea avem noi strategie, din ultimele ştiri băgăm de seamă că s-a vorbit mult şi nu s-a pregătit mai nimic concret pentru 1 Decembrie-ul istoric care numai mâine nu-i poimâine. Dar în stil tradiţional, glăsuim întru patriotism şi mândrie naţională şi punem noi de o horă de Guinness [...] Citește în continuare
Mi se întâmplă destul de frecvent ca, în cronicile mele de spectacol, să deplâng, acolo unde este cazul, tot mai frecventa absenţă a caietelor de sală. Ori să le critic precaritatea conținutului. Să spun că nu voi înţelege niciodată de ce aceste adjuvante spectacologice sunt socotite de unii directori de teatru, rebotezaţi manageri, investiţii nerentabile, [...] Citește în continuare
Coroana şi tronul – cele două simboluri ale puterii folosite de Shakespeare, despre care se pot scrie rafturi întregi de bibliotecă. Fascinaţia acestor obiecte şi jocul pervers-voluptuos al seducţiei în care cei mulţi îşi pierd, odată cu raţiunea, şi viaţa. Orice nouă înscăunare presupune o crimă. Modalitatea de a dobândi aceste însemne hipnotice trece obligatoriu [...] Citește în continuare
Deopotrivă afișul și caietul de sală ale spectacolului Bocitoarele vesele, spectacol aflat de ceva vreme în repertoriul Teatrului „Mihai Eminescu” și care, așa după cum am putut constata cu ochii proprii, atrage pe mai departe publicul din Botoșani (am auzit în vecinătatea mea spectatori spunând că vin să îl vadă pentru a treia sau a [...] Citește în continuare
E drept că prea des uităm să mai aruncăm câte o privire către trecut. Aşa, peste umăr. Cu nostalgie şi dor. Nu prea mai avem noi timp nici de prezent; viitorul ne trăieşte în viteză. Şi atunci de unde atâta restrospecţie şi introspecţie şi timp pentru ce a fost. Ce a fost a fost şi [...] Citește în continuare
Au existat în ultima perioadă diverse spectacole încadrabile în zona teatrului social, care au dezbătut pe larg problema femeilor plecate la muncă în străinătate, dezrădăcinarea, traumele etc., cele mai multe vorbind despre „fenomen”, expunând cazuri prototip. Spectacolul Liei Bugnar, „Melcul”, care a avut de curând premiera la Teatrul Metropolis, după un text semnat tot Lia [...] Citește în continuare
