Demult, cândva, așteptam cu nerăbdare să vedem „Bambi”, povestea căprioarei care abia se ținea pe picioarele subțiri, care descoperea pădurea drept un tărâm magic și viu, sub atenta privire a unei mame iubitoare. Atât de simple erau poveștile copilăriei, poate nu de mult apusă, dar acum, cel puțin demodată. „Bambi” a apărut pentru prima dată [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
În anul 1998, regizorul Vlad Mugur părea să se distreze copios punând în scenă un spectacol ce avea să devină celebru: „Crima din strada Lourcine” pe textul comediografului francez de secol XIX – Eugène Labiche. Montat iniţial la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, spectacolul a fost reluat în acelaşi an la Teatrul Maghiar de Stat [...] Citește în continuare
Te naşti, îţi faci de lucru prin viaţă şi, inevitabil, mori. Perioada dintre singurele certitudini ale existenţei e variabilă. Surprinzătoare. Şi se presupune că stă sub semnul liberului arbitru. Eşti răspunzător pentru viaţa ta. Tu alegi. În afară de câteva detalii precum destin, societate, familie, religie, politică, economie, climă, mediu înconjurător, hazard şi alte banalităţi [...] Citește în continuare
Mutațiile, contracțiile și elongațiile pe care le poate suferi „Hamlet” sunt infinite. Sub orice formă ar fi, însă, esența sa nu se va dezintegra, la fel cum un arhetip transcende timpul și supraviețuiește în inconștient. „Hamlet” încape și într-o oră, dar și în zece, se poate desfășura în toată splendoarea sa și pe cea mai [...] Citește în continuare
Trăim într-o lume teatrală destul de eterogenă, în care este loc pentru orice fel de poveste și în care în primul rând povestea e la mare căutare, mai ales atunci când vine vorba despre proiecte independente, pentru că ceea ce numim publicul larg e destul de sensibil la așa ceva. Din această categorie a poveștii [...] Citește în continuare
„Svejk” la Teatrul Odeon și „Recviem” la Teatrul Național din București au în comun nu doar numele regizorului, cunoscutul și foarte solicitatul Alexandru Dabija, ci și tema războiului – e clar că e la modă –, tandemul cu Ada Milea, cam aceeași perioadă de repetiții, cam aceleași idei de realizare scenică și cam aceeași superficialitate [...] Citește în continuare
Calitate şi constanţă. Două atribute atât de fireşti care prea rar fac casă bună în realitatea teatrală românească. De cele mai multe ori, în locul lor e preferată cantitatea – atât a râsetelor icnite, cât şi a biletelor vândute. Teatrele, fie ele de repertoriu sau aşa-numit independente, se grăbesc să cuantifice premiere, minute de aplauze, [...] Citește în continuare
Foarte interesantă ideea Teatrului Tineretului din Piatra Neamț de a oferi publicului un weekend de autor. Cel în cauză, regizor, este el însuşi tânăr (peste două luni va împlini 29 de ani), aşadar în directă rezonanţă şi cu numele teatrului nemţean şi cu tradiţia acestuia, trăită pe proprie piele şi dusă cu ingeniozitate mai departe [...] Citește în continuare
Vine o vreme când trebuie să tragem sub noi o linie neagră şi să facem socoteala – par a zice sorescian cele şase personaje ale piesei „Eigentlich schön”/„De fapt e frumos” de Volker Schmidt. Câteva momente când era să fim fericiţi, câteva momente când era să fim frumoşi, câteva momente când era să fim geniali. [...] Citește în continuare
Teatrul şi gastronomia au câte ceva în comun. Reţetele de pildă. Iar uneori arta culinară se dovedeşte mai inventivă decât cea dramatică. Chefii în bucătăriile lor caută constant să îmbunătăţească, să adauge, să testeze şi să inoveze. Reţete vechi de sute de ani sunt reinterpretate şi rafinate. Ingredinete secrete, tehnici de gătit neaşteptate, precizie şi [...] Citește în continuare
Menajeria de sticlă se zărește cu greu de la depărtare, iar formele pe care spectatorul le deslușește sunt cel puțin incerte. Această menajerie de sticlă nu seamănă cu cele văzute în copilărie, la bunicile noastre, ci tronează în mijlocul scenei, pe un suport fragil, iar cromatica și lumina o transparentizează cu totul. În jurul ei [...] Citește în continuare
Într-o țară normală, un fenomen precum cel declanșat de Victor Ioan Frunză la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” ar fi ocrotit prin lege. Trăim într-o lume teatrală împărțită, în principiu, între multe spectacolașe fără nicio miză estetică, mici puneri în scenă, care vizează un plan al entertainment-ului superficial, pe de o parte, mult [...] Citește în continuare
Adolescenţa a murit. Nici copilărie nu mai există. Cuvântul „fericire” e un arhaism. Speranţa e o metaforă de prost gust. O zi trăită în plus nu e altceva decât o prelungire masochistă a chinului de a respira cu plămâni franjuraţi. Fiecare bătaie de inimă adună strop cu strop sângele care se scurge din atriile sfâşiate. [...] Citește în continuare
„Efectul razelor gama asupra anemonelor”, pus în scenă de Cătălina Buzoianu, cu Olga Tudorache în rolul principal și care a avut premiera cu un an înainte să mă nasc, e unul dintre acele spectacole-legendă pe care regreți că le-ai ratat. După Revoluție, textul lui Paul Zindel a fost mai degrabă ocolit de regizorii români, istoria [...] Citește în continuare
