Felix Alexa a pus povestea lui Hristo Boicev între coperţi: prima – Micul Prinţ, copilul bolnav al acestui veac vorbindu-ne zadarnic – şi ultima – William, maestrul scrisului, cel care amestecă realitatea cu toate formele imaginabile de non-realitate, vorbindu-ne zadarnic. [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
În fond, de ce e, domnule, Caragiale aşa de mare? Eu m-am cam săturat de genialitatea asta a lui. De o sută de ani ne tot învârtim în jurul cozii şi dăm din colţ în colţ să îl ridicăm în slăvi. Eu zic că e doar o gogoaşă umflată... [...] Citește în continuare
Dacă a ieşi din sala de teatru şi a monta în spaţii aşa-zis neconvenţionale este o modă sau o nevoie a acestei perioade e o întrebare al cărei răspuns este conţinut, de obicei, în însuşi spectacolul prezentat publicului. În cazul montării de la Teatrul German de Stat din Timişoara, care a ales pentru „CUPLUtoniu”, după [...] Citește în continuare
Când părul lung îi aparţine lui Samson, evenimentele pot lua o întorsătură periculoasă, cum se ştie. Nu mai puţin atunci când, legat în interminabilă şi blondă coadă, este proprietatea frumoasei Rapunzel. Drept pentru care, utilizatorii ineditului ascensor imaginat de Fraţii Grimm evident ar trebui să se gândească de două ori înainte de a se servi [...] Citește în continuare
Inutil să mai trag concluzii – „spectacolul s-a terminat, aceşti actori ai noştri au fost cu toţii spirite...” cum spune Shakespeare. Un Shakespeare când în alb strălucitor, când gri, după cum îl îmbracă regizorii. [...] Citește în continuare
Textul lui Hristo Boicev, „Spitalul comunal”, este un pariu real pentru orice regizor. Nu pentru că ar fi un text contemporan neapărat complicat sau pentru că ar presupune soluţii regizorale complicate, ci pentru că e o poveste „alunecoasă”. E riscant să pui în scenă un text în care metatextele se insinuează cu o forţă care [...] Citește în continuare
„Sătul de toate, caut tihna morţii,/ Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,/ Şi pe sărac cerşind în faţa porţii,/ Şi pe cel rău hulind pe cel cucernic,/ Şi pe cinstit de cinste avînd teamă/ Şi fecioria pradă umilinţei..." [...] Citește în continuare
„Sonetele lui Shakespeare” prezentat de Berliner Ensemble, un spectacol de Robert Wilson şi Rufus Wainwright. Şi mai departe e de prisos orice aş scrie în calitate de cronicar dramatic... [...] Citește în continuare
O versiune scenică a piesei „Romeo şi Julieta”, în regia lui Oskaras Korsunovas, va fi prezentată la Sala „Liviu Ciulei” a Teatrului Bulandra, marţi, 1 mai, la ora 18.00. [...] Citește în continuare
Ce lume josnică, ce loc decrepit, ce oameni abulici, ce pâclă, ce ger, ce broaşte râioase, jeg, alcool, mizerie, lene şi dezgust! Frumos mai e la Palilula! [...] Citește în continuare
O identitate care se defineşte, desigur, prin fiecare gest, privire, cuvânt. O fiinţă în care se ascund, bineînţeles, vise spulberate şi gânduri de nemărturisit, pierderi şi câştiguri de neînţeles până la capăt. O făptură vulnerabilă în vulgaritatea ei, în blândeţea ei, în devotamentul ei, în banalitatea care o înghite. Un om ce vrea, caută şi [...] Citește în continuare
Sunt sigură că Silviu Purcărete visează colorat: când 50 de tinere cărând valize albe, când pe Ubu, când pe Titus, când pitici, când rinoceri, când mâncare, când muzică. L-a visat şi pe Prospero – visând la rândul lui... [...] Citește în continuare
Cum, Silviu Purcărete se numără printre puţinii regizorii cunoscuţi sau mai bine zis celebri din teatrul românesc care au avut curajul să treacă de la scenă la platoul de filmare, „Undeva la Palilula” ar putea fi considerat un alt fel de început... [...] Citește în continuare
Proştii sub clar de lună de Teodor Mazilu este textul ales în 2010 de către Alexandru Robert Nagy... [...] Citește în continuare
