Piesa în sine este un text dramatic bunicel – adică “jucabil”, pardon de barbarism, dar el trebuia inventat, fiindcă nu exista şi era necesar -, cu partituri bunicele pentru actori, cu nuanţe, cu un mesaj clar şi univoc... [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Despre ce e vorba, de fapt? S-a mizat pe o temă care „ne doare” pe noi, bipezii începutului de mileniu şi nu numai: plăcerea sexuală, primită şi dăruită, cu rolul ei, greu de descris, în nişte vieţi în care puţini dintre noi se recunosc. [...] Citește în continuare
„Am ieşit aseară cu Leni, după repetiţia de noapte. Am mâncat numai cu ea la „Wilson” şi ne-am întors spre casă târziu, aproape de 3. Jucase aşa de frumos, fusese atât de simplă, atât de intens şi sincer emoţionată în jocul ei, încât aveam pentru ea o tandreţe redeşteptată parcă din primele timpuri ale dragostei [...] Citește în continuare
Într-un fel, actorii care aderă la şi practică teatrul în spaţii neconvenţionale sunt cu toţii de admirat din mai multe motive. Unul dintre el ele este cât se poate de concret: jucând în cluburi şi în diverse spaţii improvizate, îşi fac mâna, îşi exersează personalitatea şi acest exerciţiu trebuie să ducă undeva, cel puţin într-un [...] Citește în continuare
Textul urmăreşte întâlnirea şi destinul a două femei, Dora şi Kate. Prima, o tânără din Bosnia, violată în timpul unui conflict absurd, şi cea de-a doua, medic psihiatru, licenţiată a Universităţii din Boston. [...] Citește în continuare
Ce este „Ghidul copilăriei retrocedate”? E o poveste despre Sibiul anilor ’60, aşa cum se reflectă ea astăzi în amintirea unui scriitor care l-a părăsit demult şi s-a întors odată cu Revoluţia. [...] Citește în continuare
Dramaturgul suedez Jonas Gardell atrage atenţia mai mult prin poezia replicii şi trimiterile biblice în această piesă cu titlu lung şi incitant, “Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva”, decât prin teatralitate. [...] Citește în continuare
Montarea Gianinei Cărbunariu „20 / 20” de la Studioul Yorick din Târgu-Mureş (întâmplarea face să ne fi ales acelaşi „patron”). Este o cercetare cu mijloace artistice a ceea ce s-a întâmplat în martie 1990 la Târgu-Mureş. [...] Citește în continuare
Cu inventivitatea care-l caracterizează, Horaţiu Mălăele îşi costruieşte demersul comic pe structura familiară nouă din întâlnirile (pe care se presupune a le fi avut de-a lungul vieţii) cu Stan Laurel şi Oliver Hardy. [...] Citește în continuare
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu din acest an a oferit două ipostaze Faust situate la poli opuşi. La prima vedere, singurul lucru care le apropie este textul şi povestea lui Goethe... [...] Citește în continuare
Câştigător al Premiului Europa pentru teatru, omul care face furori la Avignon, creator al unui teatru „personal” ce ar consta în „a-ţi aduce propria realitate pe scenă” – Pippo Delbono a făcut asta şi în Sala Studio a Teatrului „Radu Stanca”. [...] Citește în continuare
Sunt spectacole care te urmăresc mult timp după ce le-ai văzut. O imagine, un personaj, o replică, un sunet… Cel mai greu este să revii la o senzație cu intesitatea momentului prim, cel al contactului direct și puternic... [...] Citește în continuare
Unul dintre evenimentele aşteptate la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a fost spectacolul pus în scenă de Mihai Măniuţiu la Teatrul Municipal din Istanbul. „Bacantele”, după Euripide. La conferinţa de presă care a precedat reprezentaţia, regizorul vorbea despre naşterea violentă şi din violenţă a oricărei religii. „Bacantele”, în viziunea modernă a lui Mihai [...] Citește în continuare
Radu Afrim este, fără îndoială, unul dintre cele mai vehiculate nume din regia românească actuală. Un regizor care (s)-a construit distrugând mituri, care a încercat să impună o nouă estetică… originală cu orice preţ... [...] Citește în continuare
