Publicul tânăr este noul aur după care gonesc la viteză maximă așa-zișii „birocrați” ai teatrului care raportează celor de „sus” cifre, statistici și grafice. Dacă intrăm într-un teatru, dincolo de sala de spectacol, în birourile înghesuite și ticsite cu hârtii și dosare aflăm că există o mare dorință care se așterne negru pe alb, sub [...] Citește în continuare
Editorial
Spațiul teatral, ca loc al întâlnirii, s-a definit la nivel personal, sub două forme complet distincte, dar la fel de puternice datorită expresivității lor atât din punct de vedere scenic, cât și al legăturii profunde cu spectatorul. La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, eveniment care s-a transformat într-un spațiu teatral în sine ce [...] Citește în continuare
Atunci când străbați România dintr-o parte în alta și vezi spectacol după spectacol, în teatre diverse, în comunități diverse, în spații diverse, peisajul teatral se arată mult mai nuanțat decât în teoriile de care, mai nou, e plin facebook-ul, pentru că presa culturală nu prea mai există. Sau, dacă există, are ceva de demonstrat, ceva [...] Citește în continuare
Cum mai arată teatrul azi? E înalt, e scund, e slab, e gras? Frumos sau urât, asta e o chestiune de gust. Dar aşa ca tipologie, cum e? Ce constituţie mai are? Astenic, atletic; e sănătos, e depresiv? Cum o mai duce? Cred că imaginea destul de fidelă este cea a unui hipster care undeva [...] Citește în continuare
Acum doi ani, mai avea de trăit trei zile. Și avea o mie de planuri și de vise, pentru care însă nu știa la acel moment că nu va mai avea timp. Sau poate că da. De câteva luni bune trăia în „Basmania”, o carte cu totul altfel printre scrierile lui, o carte care azi, [...] Citește în continuare
Cum să abordezi un subiect delicat și de temut, precum banii, când vine vorba despre artă în general, când noi suntem învățați de mici că arta nu poate fi cuantificată și nici măsurată după barometrele obișnuite, ci după valorile și schimbările pe care ea le impune, după testul timpului sau după criterii mai personale – [...] Citește în continuare
Ce ne mai place scandalul! Dăm televizorul mai tare, ne potrivim ochelarii mai bine şi citim pe nerăsuflate. Ne plac şi bârfele. Cine cu cine ce. Ascultăm fascinaţi mai ceva ca atunci când ne spunea bunica poveşti orice informaţie precedată de „am auzit că…” sau „cum, păi tu nu ştii că…”. Lumea teatrului seamănă foarte [...] Citește în continuare
Ca în fiecare an, în față la Romexpo, în laterale și chiar și în spate, mititeii sfârâie la grătar în zilele însorite ale Gaudeamus-ului. Până la mititei, la porțile de la intrare, treci de fostul ministru al Culturii Vlad Alexandrescu, care împarte în prime time (sâmbătă după-amiază) pliante USR, chemând oamenii la vot, împreună cu [...] Citește în continuare
Lumea e nebună. Am înnebunit cu toţii încet, dar sigur. Fie că avem o depresie uşoară, fie că suntem gata burn-out sau gata-gata să ajungem caz clinic cu un borderline de toată frumuseţea, ne autodiagnosticăm repede cu un test pe Facebook sau cu o căutare pe Google. Doar că noi, nebunii ăştia nu suntem atât [...] Citește în continuare
S-a încheiat a 26-a ediție a Festivalului Național de Teatru, a treia din mandatul Marinei Constantinescu, o ediție care și-a propus, așa cum au anunțat organizatorii, să stea sub semnul dansului, o ediție care s-a deschis cu „Fresca” lui Angelin Preljocaj și s-a încheiat cu „Livada de vișini” a lui Lev Dodin. Desigur, există și [...] Citește în continuare
Am organizat în această vară pentru al patrulea an Concursul de Dramaturgie Yorick. Ne-am propus, încă de anul 2013 când l-am inițiat, să sprijinim dramaturgia românească. O dramaturgie care nu-și găsește locul mai niciodată pe scenele din România (decât dacă sunt texte scrise special, eventual de un actor sau de un regizor, pentru un anumit [...] Citește în continuare
Nu e un secret pentru nimeni că în România critica de teatru trece printr-o criză serioasă. Are probleme de identitate, are probleme de autoritate, are probleme de subzistență, are probleme grave. Iar cea mai gravă dintre ele este că în acest moment în România critica de teatru nu mai este o profesie. Deși există școli [...] Citește în continuare
Ce să fie oare cultura? O definiţie vagă din dicţionar? O plantaţie? O colonie de bacterii adunate într-o sticlă de ceas? O cultură de viermi de mătase? Cultură generală care te ajută să câştigi la „Vrei să fii milionar”? Cultura şi multiplele ei înţelesuri. Dar cum nici pomii fructiferi şi nici ciupercile nu au prea [...] Citește în continuare
Cu sufletul avântat şi mintea trează, mai în glumă, mai în serios, în împrejurări mai mult sau mai puţin oficiale, roim cu toţii ai breslei în jurul aceloraşi subiecte devenite refren: mulţi artişti – puţine teatre. Un fals conflict între cei tineri şi cei bătrâni care mocneşte iţit doar de câte o declaraţie scoasă din [...] Citește în continuare
