De fapt, este o chemare spre o stare activă, să nu trăim pasiv, plângându-ne la nesfârşit, victimizându-ne la nesfârşit. Dacă un individ e conştient şi e treaz, un alt individ, un al doilea, un al treilea i se va alătura şi încet, încet oamenii vor intra într-o stare diferită. [...] Citește în continuare
Interviu
Aş schimba lipsa de reacţie a actorilor în faţa stupizeniei şi a umilinţelor şi a nesimţirii. Suficienţa. Contractele obscene ale regizorilor şi contractele penibile ale actorilor. Mentalităţile desuete şi prăfuite care se perpetuează anormal peste generaţii... [...] Citește în continuare
Mie mi-e bine să-mi fie greu, ţine de construcţia mea, nu mă deranjează că fac un drum mai lung ca să ajung într-un punct, pentru că e posibil să văd mai multe lucruri şi, de obicei, nu fac nimic uşor. [...] Citește în continuare
Nu cred că viaţa este despre bani şi despre câte case ai, ci despre întâlniri! Iar teatrul este o întâlnire de genul ăsta şi e o formă de acces la un fel de viaţă şi de energie pe care nu le întâlneşti pe stradă şi de care oamenii au nevoie. [...] Citește în continuare
Mă interesează în mod deosebit să pun în evidenţă zona de emoţie a textului. Nu cred în teatrul care nu emoţionează, indiferent că emoţia e râs sau plâns. De altfel, fără emoţie teatrul ar fi murit de mult. [...] Citește în continuare
Avem o abordare aproape psihanalitică a întâmplărilor şi a personajelor. Vrem să ajungem la motivele din spatele lucrurilor şi al întâmplărilor. De ce ne afectează ceva ce nu mai există în clipa de faţă? De ce reacţionăm la ceva din trecut? Cum depăşim o astfel de reacţie? Iată ce ne frământă. [...] Citește în continuare
Există regizori care ar trebui să ne plătească ei pe noi pentru că le vedem spectacolele în care se psihanalizează pe ei înşişi. Eu, în schimb, îmi doresc să cuceresc publicul. Spectatorul vine la teatru pentru o bucurie. [...] Citește în continuare
Pe mine mă pasionează mecanismele interne şi în "D’ale noastre" am pus mult din ce am descoperit, dar îmi doresc ca spectacolul să fie ca o prăjitură. Când o mănânc, mă bucur de gustul ei şi nu mă interesează câtă făină are, câte arome s-au pus, câte ouă... [...] Citește în continuare
Cred că teatrul ca artă trebuie să treacă dincolo de demonstraţia de virtuozitate sau de pricepere pură şi simplă. Cred că trebuie să atingă o zonă mai profundă şi asta am încercat eu să arăt în FNT. [...] Citește în continuare
Strindberg îţi dă impresia că ţi se adresează personal. El vorbeşte despre el însuşi, dar în acelaşi timp îţi dă senzaţia că totul este despre tine. E montat de 150 de ani încoace, pe scene din întreaga lume, şi nu este nici pe departe epuizat. [...] Citește în continuare
Mi se pare că trăim într-o societate care depersonalizează, în care cea mai valabilă întrebare este dacă acest tip de societate mai permite naşterea sau întreţine arderea unui sentiment dezinteresat, de prietenie pură, de dragoste pură, nepervertit. [...] Citește în continuare
În teatre am făcut multă figuraţie, la Odeon şi la Naţional. Încurajez orice student să treacă prin această etapă. E ok să ai experienţa figuraţiei, unde eşti mâna a cincea, a şaptea şi în care trebuie să te uiţi la oameni şi să înveţi. Pentru că nu ştii totul... [...] Citește în continuare
Eu cred că la UNITER trebuia mulţumită toate suflarea care face această meserie. Ar fi fost atât de simplu să fie aduşi pe scenă toţi nominalizaţii, împreună, şi să li se spună că anul acesta toată lumea a fost excepţională, dar că regula jocului face să fie doar trei aleşi... [...] Citește în continuare
Nu mai apar ziare şi reviste, ba dimpotrivă, dispar, colocvii sunt puţine, încropite la câte un festival, TVR Cultural nu mai e, ceea ce mi se pare abominabil. E o perioadă tristă. Parcă nu-i convine nimănui că suntem inteligenţi şi talentaţi. [...] Citește în continuare
