Spectacolele ultimelor două decenii

„Cel mai bun critic e propria-mi memorie”, spune un celebru critic spaniol, Eugenio d’Ors. Bineînţeles cât timp ea  funcţionează… Palmaresul memoriei… palmaresul acestor amprente lăsate de artă, ce se convertesc în urme autobiografice! Palmaresul propriei vieţi de spectator. Să lăsăm de o parte marile momente de tranziţie: Hamlet-ul lui Tocilescu la Odeon, când mă bucuram [...] Citește în continuare

Spectacolele ultimelor două decenii

Inutil să mai subliniez rolul subiectivității într-un asemenea demers. Dar câteva precizări ar fi necesare pentru clarificarea punctului meu de vedere: am început să văd sistematic teatru în 1994, prin urmare am ”pierdut” primii ani tulburi și fermecători când schimbarea a afectat scena românească. Din cercetări ulterioare am aflat care au fost spectacolele care au [...] Citește în continuare

Spectacolele ultimelor două decenii

Chiar şi pentru un critic despre care se spune – pe drept, pe nedrept?- că ar avea o perspectivă exagerat de întunecată asupra dinamicii teatrului românesc postrevoluţionar, că ar fi urmărit de nostalgii optzeciste (deşi nu e), e evident că nici măcar un Top 10 nu ar fi satisfăcător spre a reţine marile spectacole ale [...] Citește în continuare

Spectacolele ultimelor două decenii

1.(În ordinea datelor premierelor) „Ubu rex cu scene din Macbeth”, „Titus Andronicus”, „Phaedra”, „Danaidele”, realizate de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional Craiova 2. „Trilogia antică”, regia Andrei Şerban, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” Bucureşti” 3. „Faust”, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Încercarea de ierarhizare şi plasarea în fruntea acestui top a spectacolelor [...] Citește în continuare

Spectacolele ultimelor două decenii

În mod evident, a alege trei spectacole pe care, personal, le consideri remarcabile/ marcante/ importante pentru istoria ultimelor două decenii a teatrului românesc înseamnă, înainte de orice, un exerciţiu extrem de frustrant în raport cu propria memorie – afectivă sau raţională. Frustrarea e generată, cred, de o lipsă de consecvenţă în raport cu propriile valori [...] Citește în continuare

Spectacolele ultimelor două decenii

1.Titus Andronicus, de W. Shakespeare, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional Craiova (1992); 2. Cântăreaţa cheală, de Eugen Ionescu, regia Tompa Gábor, Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca (1992); 3. O trilogie antică – Medeea, după Euripide şi Seneca, regia Andrei Şerban, Teatrul Naţional Bucureşti (1990). [...] Citește în continuare

Spectacolele ultimelor două decenii

1.O trilogie antică, după Sofocle şi Euripide, regia: Andrei Şerban (Teatrul Naţional Bucureşti, 1990) 2.Ubu Rex cu scene din Macbeth, după Alfred Jarry şi Shakespeare, regia: Silviu Purcărete (Teatrul Naţional din Craiova, 1990) 3.Nunta însângerată, după Federico Garcia Lorca, regia: Bocsárdi László (Teatrul „Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe, în coproducţie cu Ansamblul de dans Háromszék, 1999) [...] Citește în continuare