Zeci de tineri actori s-au prezentat în a doua decadă a lunii iunie la preselecția organizată de UNITER în vederea Galei Hop care se va desfășura la începutul toamnei. Unii dintre participanții la preselecție au deja câțiva ani, nu mulți, de meserie, alții de-abia dacă și-au susținut examenele de licență. Printre candidați se află și [...] Citește în continuare
Opinii
Guvernanții continuă să ne dea asigurări că economia duduie și că în anii viitori România ar putea îndeplini toate condițiile să devină tigrul economic al Europei. Totul e ca noi să le dăm votul și ca ei să se perpetueze la putere. Și, cu toate acestea, săptămânile trecute o delegație a FMI a lansat avertismente [...] Citește în continuare
Criticul de teatru, critici de teatru, substantiv masculin; homo sapiens posesor de cunoştinţe vaste în domeniul teoriei artelor spectacolului, absolvent de studii superioare, de preferat în domeniul teatral, a cărui activitate preponderentă constă în vizionarea şi analizarea spectacolelor de teatru; specie pe cale de dispariţie, datorită sporului natural negativ semnalat în ultimele trei decenii, îmbătrânirea [...] Citește în continuare
Spectacolele de teatru au, fără să ştie, termen de valabilitate. Dar nu se găseşte incripţionat nicăieri nici pe afiş, nici în cusăturile costumelor, nici în caietul program, nici în rezistenţa scaunelor din décor. Direct răspunzători de media de vârstă a spectacolelor sunt actorii. Alterarea intenţiilor, perimarea atenţiei sau dispariţia măsurii pot duce la o moarte [...] Citește în continuare
Un apus, un răsărit, o pisică şatirată, un bebe drăgălaş, un bulb de floare, un actor, o farfurie cu mâncare, o bluzică nouă; orice poate fi motiv de poză. Poză şi nu fotografie. Oricine care clickăie pe ecranul telefonului deştept într-un moment de mai mică sau mai mare inspiraţie creativă sau documentară e pozar de [...] Citește în continuare
Nu voi relua în spațiul comentariului de astăzi pe cât de vechea pe atât de inutila discuție referitoare la numărul fie prea mare, fie prea mic al festivalurilor de teatru din România de astăzi. Și aceasta fiindcă, în ceea ce mă privește, cred în continuare în adevărul exprimat cu mulți ani în urmă de mult [...] Citește în continuare
Ding, scroll, memento, snooze, notificare, new mail, blup, What’s up call, Facetime call, Shazame, Instastory, #, sms, apel în aşteptare; alarme, sunete, clinchete şi luminiţe care ne atrag atenţia 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Ne distrag, de fapt, atenţia. E nevoie de un singur murmur venit din telefon şi activitatea în [...] Citește în continuare
La începutul anilor ’80, atunci când mi-am făcut eu debutul în critica de teatru, ajutat de Mira Iosif de la revista Teatrul și, mai apoi, de Dumitru Chirilă de la Familia, de Ion Cocora de la Tribuna și, desigur, de fosta mea profesoară de la Filologia clujeană, regretata Maria Vodă Căpușan, domeniul era dominat de [...] Citește în continuare
Comentând, cu mulți ani în urmă, un spectacol bucureștean cu piesa Hedda Gabler, regretatul poet și critic Marius Robescu socotea că ar fi ceva inactual în piesele lui Ibsen (cf. Autori și spectacole, Editura Eminescu, București). Pe urmele lui Erich Auerbach, autorul celebrei cărți Mimesis, comentatorul aprecia că respectivul inactual și-ar avea originea în “chiar [...] Citește în continuare
„Propagandă” – un cuvânt care nu sună tocmai prietenos şi care aduce câteva riduri de expresie pe feţele celor trecuţi de 40 de ani. Lozinci, imnuri, ode, speech-uri declamate, aplauze în cadenţă, marşuri, omagii, tablouri murale cu spice pe ogoare însorite, sonde, furnale şi domnitori care oferă harta ţării conducătorilor iubiţi. Imagini şi frânturi de [...] Citește în continuare
Încă de mici ne plac premiile. De la cadoul promis pentru câteva semne de bună purtare şi până la steluţele şi bulinuţele colorate de la grădi, de la Fb-urile cu plus, cu minus, la notele rotunjite în favoarea noastră, la diplome, medalii şi trofee, toate recunoaşterile şi recompensele se transformă din joacă în dinţi scrâşniţi [...] Citește în continuare
Alexandra Neacșu Mi-e milă de tine, Teatrule! Mi-e milă la ce încercări ești supus tu astăzi de cei care cred că îți fac bine! Cândva Vahtangov spunea: „Teatru! Ce ușor e să spui acest cuvânt! Teatru e ceea ce duci cu tine, crești și educi în tine de-a lungul anilor, este visul unei vieți întregi!” [...] Citește în continuare
Cititorii care sunt de o generație cu mine își amintesc, fără doar și poate, de lecțiile de filosofie marxistă în care se vorbea despre faptul că acumulările cantitative ar fi garanția schimbărilor sau, mă rog, a salturilor calitative. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu comunist, îndeosebi în ultimul an al acestuia, nu a făcut [...] Citește în continuare
Mulți părinți și mulți nași pare să fi avut Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea care la vremea începuturilor și multă vreme după dura nici mai mult, nici mai puțin decât o săptămână. Un lucru e însă sigur. Chiar dacă la prima ediție a Săptămânii Teatrului Scurt, ediție care s-a desfășurat în anul 1976, [...] Citește în continuare
