Când intru în „sevrajul” operetei şi al musicalului, Bucureştii nu mă mai ajută neam. Teatrul „Ion Dacian” – dedicat genurilor – se află în toiul proiectului – meritoriu altminteri – de construcţie a noului sediu. „Florile” oferite cu generozitate în ăst răstimp n-au cum aduce primăvara (într-o iarnă adesea învrăjbită în mica, dar vioaia noastră [...] Citește în continuare
Muzici şi muze
În pofida lătrăturilor de tot felul, caravana festivalurilor teatrale continuă. Pe de-o parte, atunci când lătratul originar e unul instituţional, devine muşcătură din buget. Deloc mică, precum “renumeraţia”. Pe de altă parte, “dopo festival”, corurile reunite ale “ultra-progresiştilor” şi “liber-schimbiştilor” impută ba c-au fost “foarte…”, ba c-au fost “prea…”, uitând (?) însă că şi progresul [...] Citește în continuare
Povestea-i veche şi o ştim: nu avem tradiţia musicalului în România. De unde s-o avem, când nota pasivă ce caracterizează psihologia poporului român se reflectă şi în nota plângătoare a muzicii noastre populare. Lăcrămaţiile îndreptate spre cer contra tuturor asupririlor se regăsesc adesea în folclor, doinele abundă în văicăreli şi suspine înecate în lacrimi, iar [...] Citește în continuare
Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta este o instituţie binecunoscută publicului românesc amator de „viaţă frumoasă”. An de an, în ultimele cinci toamne, ne-am întâlnit cu artiştii maghiari invitaţi la festivalul organizat de „omologul” bucureştean – Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Nu mai puţin cunoscute sunt şi colaborările artistice dintre cele două instituţii, [...] Citește în continuare
„Gianni Schicchi” a supravieţuit datorită unui... hit. „O mio babbino caro” este una din cele mai cunoscute arii ale lui Puccini, dar şi una din cele mai populare în istoria operei. [...] Citește în continuare
Printre atâtea sume ce fac din 2012 an aniversar / comemorativ Caragiale, mi-aş permite a semnala încă una, mai puţin importantă în economia întregii manifestări, dar însemnată pentru o posibilă istorie a musicalului în România... [...] Citește în continuare
Nu “şansa” este cuvântul-cheie al Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “VIAŢA E FRUMOASĂ”. Şansele sunt, până la urmă, nişte “simple” circumstanţe favorabile care, dacă nu există, se lasă aşteptate. Or, nu cu asta se ocupă organizatorul festivalului, Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, care nu aşteaptă norocul să vină, ci îl creează. Prin tenacitate, [...] Citește în continuare
Adorată sincer sau doar adulată, de obicei repudiată sau chiar blamată, Opereta trăieşte şi luptă cu mândrie împotriva prejudecăţilor. Adesea considerată un gen vetust, are ceva istorie în spate: de la teatrul antic, manifestare evoluată a sincretismului artelor, până la teatrul medieval. De la Commedia dell’Arte până la formele populare ale teatrului francez. De la [...] Citește în continuare
Dedic acest articol doamnei profesoare Elisabeta Munteanu Fie că vremurile o cereau, fie că stelele sub care s-a născut i-au fost aparte, cariera Eufrosinei Popescu a stat sub semnul premierelor. Studiul de faţă nu îşi propune nicidecum a monografia viaţa unei reputate artiste a veacului al XIX-lea, ci doar a puncta acele momente care îi [...] Citește în continuare
Practic, toată lumea cântă, râde şi dansează. Cântul se sprijină pe o coloană sonoră eterogenă, alcătuită nu numai din “potpuriuri de şlagăre”, ci şi din alte piese muzicale cu pretenţii de balade emoţionante... [...] Citește în continuare
Musicalul “Rebecca” a avut premiera la Viena, fiind apoi montat în Finlanda, Japonia şi Ungaria. Vor urma premierele în West End-ul londonez şi apoi pe Broadway-ul new yorkez, dar, de data aceasta, Bucureştiul le devansează... [...] Citește în continuare
În luna lui Marte, 11, “Maria de Buenos Aires”, o tango operita pe muzica lui Ástor Piazzolla şi libretul lui Horacio Ferrer, a văzut lumina rampei la Bucureşti... [...] Citește în continuare
“Nu există o formă unică de teatru, care să pretindă a fi singura adevărată” – sunt cuvintele prin care Max Reinhardt îşi rezuma întreaga viziune artistică... [...] Citește în continuare
“Liliacul înfloreşte a doua oară” ar fi fost o altă variantă-parafrază pentru titlul acestui articol, cu referire directă, însă, la renaşterea Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian” din propria cenuşă. Cenuşa buldozerelor care, în 1986, au distrus una dintre cele mai frumoase săli de teatru din Bucureşti – Opereta de la Podul Izvor, dar şi [...] Citește în continuare
