Greu de spus când e mai bine să citești romanul ca o vacanță al Ioanei Pârvulescu – când e vacanță sau când nu, tocmai ca să-ți aduci aminte de starea ei? Întâmplarea a făcut că „Inocenții” a venit la rând în timpul unei mici vacanțe de iarnă, petrecută undeva lângă Brașov, locul mirific în care [...] Citește în continuare
Ficțiuni și măști
„Cum oare a apărut ideea că oamenii pot comunica prin scrisori?” se întreabă Franz Kafka într-o scrisoare pentru Milena. „La o persoană absentă ne putem gândi, pe una care e prezentă o putem atinge – restul depășește puterile umane. A scrie scrisori înseamnă a te dezvălui în fața spiritelor – ceva ce ele abia așteaptă. [...] Citește în continuare
„Se lasă noaptea în hăurile ce se întind la Sionu după asfințit, după retragerea orătăniilor și țăranilor în cotețele lor. Încet-încet, scap de psihoza celui ce trăiește cu gândul că trebuie să se arate la Ateneu, pe Cale sau la cafenea. Că trebuie să arate. La naiba, nimic nu trebuie! Înțelept e să lenevești și [...] Citește în continuare
În urmă cu câteva zile, în 15 iulie, în noaptea când în capitala Turciei avea loc sângeroasa lovitură de stat care a făcut atâtea victime, eram și eu la Istanbul. Nu, nu în orașul acela real, care îi fascinează și îi înfioară și acum pe occidentali, ci în orașul pe care și-l amintesc și mai [...] Citește în continuare
Într-o țară ca a noastră, în care nu se prea citește, există surprinzător de mulți aspiranți la statutul de scriitor. Nu e un secret, o știe oricine lucrează într-o editură, unde sosesc zilnic emailuri – și (încă) scrisori în plic – cu propuneri de publicare, unele „normale”, altele fantasmagorice, demne de a figura ele însele [...] Citește în continuare
„Ciungul din Lepanto“, cum i se mai spunea lui Miguel de Cervantes, rămas fără o mână într-o bătălie, este și el una dintre figurile legendare în jurul căreia se învârtește anul 2016, când Shakespeare pare să-l umbrească, fără voie, pe inventatorul spaniol al romanului modern. În ciuda unor oarece eforturi superficiale depuse de autoritățile spaniole [...] Citește în continuare
În închisori, nu în toate însă, există, știm, biblioteci pentru deținuți. Iar printre drepturile acestora se numără și dreptul de a primi pachete cu cărți. Dar această libertate nu este deloc fără limite când vine vorba despre alegerea titlurilor. Altfel spus, deținuții au dreptul să citească, sunt încurajați să o facă, dar nu au voie [...] Citește în continuare
Mode-ul îl știm cu toții foarte bine, doar în lumea asta trăim. Ne place sau nu, fast, cuvântul acesta care naște monștri, ne guvernează viața. Care, cu puțin sau mult – după caz – umor, merge. Ba devine chiar interesantă. Fără, e mai greu de suportat. Și asta o știm. Traiul sub zodia fast – [...] Citește în continuare
Pe Victor Ieronim Stoichiță, istoric de artă, îl știm din splendidele sale studii publicate în traducere în România, cărți în care debordează erudiția vie ce naște analize cel mai adesea interdisciplinare, potrivite pentru curiozitatea cititorului de azi. Scrise în străinătate, într-o Europă occidentală în care specialistul a ales să trăiască încă din anii ’80, cărți [...] Citește în continuare
Trăim prin, printre și pentru povești, într-o lume de o aiuritoare diversitate. Sub semnul pluralității, societatea noastră în permanentă schimbare, în neobosit proces de asimilare a noului și adaptare la el, trăiește de zeci de ani un sfârșit, deplâns de artiști, filosofi, comentatori în căutare de explicații într-o lume în care se tipăresc mai multe [...] Citește în continuare
Știți cumva cine a fost Pirimpimpino? Pentru că nu a existat, a trebuit inventat, dar n-a avut parte de viață lungă pe hârtie. L-a inventat un băiețel, pe când avea cam opt ani și, deși nu se plictisea deloc în casa lui din Italia, s-a apucat să scrie un roman: „Il nome del Calendario“. Pirimpimpino [...] Citește în continuare
