Tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte. Uneori se mişcă dintr-un braţ şi câteva frunze îţi cad înainte. Cu ovalul feţei se stă înclinat spre o lumină venind dintr-o parte cu mult galben în ea şi multă lene, cu trambuline pentru săritorii în moarte. Tu ai un fel [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărţim cum s-au despărţit apele de uscat. Totul e atât de firesc în tăcerea noastră. Fiecare ne spunem: Aşa trebuie să fie … Alături, umbra albastră pentru adevăruri gândite stă mărturie. Nu peste mult tu vei fi azurul [...] Citește în continuare
Primăvară… O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrine, versuri de un nou poet, În oraș, suspină un vals de fanfară. O lungă primăvară de visuri și păreri… O lungă desertare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. [...] Citește în continuare
Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul… Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, ţinând grozava cupă, Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură… Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă… Dar nu voia s-atingă [...] Citește în continuare
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie, În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate [...] Citește în continuare
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină – şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna [...] Citește în continuare
Ce dacă vine primăvara Atâta iarna e în noi Că martie se poate duce Cu toți cocorii înapoi În noi e loc numai de iarnă Vom îngheța sub ultim ger Orbecăind pe copci de gheață Ca un stingher spre alt stingher. Și vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Și cuiburi și-au făcut [...] Citește în continuare
Sufocată de viaţa cu program Şi de-acelaşi „va urma” cotidian Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari – Pedagogi şi profesori octogenari De algebră, geografie şi pian – Primăvara A izbit cu pumnu-n geam Şi-a fugit din pension De la „Notre-Dame de Sion”. I-am citit isprava-n calendar Şi-am pornit îndată după ea S-o-ntâlnesc [...] Citește în continuare
Elita luase loc la parter și proștii sus, aproape de cer. În lojă stătea o întâmplare cam abătută și un năpraznic destin în mare ținută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormita în fotoliu înfășurat în lințoliu. O răceală vagabonda prin sală. O inocentă strălucea printr-o totală absență. [...] Citește în continuare
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. Să smulg un sunet din [...] Citește în continuare
Nu știu ce am, Că nu dorm când dorm Nu știu ce am, Că nu sunt treaz, Când stau de veghe. Nu știu ce am, Că nu ajung nicăieri, Când merg. Nu știu ce am, Că stând pe loc Sunt, hăt, departe. Doamne, din ce fel de humă M-ai luat în palmele [...] Citește în continuare
Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar în care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg, şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aşază zimţi pe iarba ce [...] Citește în continuare
Cei mai dezinvolți – actorii! Cu mânecile suflecate Cum știu ei să ne trăiască! N-am văzut niciodată un sărut mai perfect Ca al actorilor în actul trei, Când încep sentimentele să se clarifice Moartea lor pe scenă e atât de naturală, Încât, pe lângă perfecțiunea ei, Cei de prin cimitire, Morții adevărați, Morți tragic, [...] Citește în continuare
Îţi aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculţi? Felul în care Te uitai la mare Şi spuneai că m-asculţi? Îţi aminteşti Pescăruşii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de peşti, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Şi-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca [...] Citește în continuare
