Poezia de luni

Prințesa mea e o femeie oarecare, Are sânii căzuți și fundul cam mare, Îmi spune „ești leneș, nimic nu te interesează”, Îmi zice „se vede că nu îți pasă, Nu-ți pasă”.   Eu îi cânt într-o limbă pe loc inventată, O mângâi pe gât și-i spun că e minunată, Ea îmi zice „lasă-mă, lasă-mă, mai [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Unii te văd numai pe tine Alții mă văd numai pe mine, Ne suprapunem atât de perfect Încât nimeni nu ne poate zări deodată Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia De unde putem fi văzuți amândoi. Tu vezi numai luna, Eu văd numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stăm [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Cum să mă-nfăţişez mai bun iubirii? Tată şi frate-ntâi, apoi bărbat? Să ştiu că drumul l-am bătut curat, Cum să mă-nfăţişez mai bun iubirii? Cum să-i arăt că dorul meu de ea l-am primenit ca pe un prunc în scaldă? Că pâinea vrerii mele este caldă? Că singur am gustat întâi din ea În faţa [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Există-ndrăgostiți fericiți care rămân împreună, și-al căror sărut proaspăt sună… Auziți… auziți…   Există perechi fără moarte, în mișcare mereie, cu-o formă a inimii, poate aparte, semănând a metaforă, semănând a idee.   Aceștia rămân împreună în sărut, ca-ntr-o dulce furtună. Auziți! Auziți! Auziți! Există-ndrăgostiți fericiți! [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Prima poruncă: Să aștepți oricât. A doua poruncă: Să aștepți orice. A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent. A patra poruncă: Să nu numeri zilele. A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

O, biet actor O, biet artist Rolurile mor Viața e un teatru trist.   Actorul a ieșit în stradă, Să-și cumpere ceva salam, Era în haine de paradă, Ca Voievod peste un neam.   Printre mașini, printre tramvaie Actorul se grăbea firesc Urma sa vină-un nor de ploaie Perucile se dezlipesc.   Și când s-a [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Ce bine ca toate aceste cărți Au fost scrise! Nu trebuie să le mai scriu eu S-o iau de la capăt, Să-mi frământ mintea.   Mă uit la fiecare titlu – Vârându-mi nasul și silabisind, Și, cu fiecare tom, Parcă mi se ia o piatră de pe inimă.   Mă apăsau toate aceste lumi de [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Dacă simt că te grăbești și asta prin puținul aer care-l respirăm, îmi declini culoarea-n pasta umbrei atârnând de ram. Și mă las în neîncrederi ondulat și mult suit precum verdele în iederi suspinânde spre zenit.   Ca și cum aș merge peste clar albastrul înnorat al privirilor celeste și cu capul îngropat ținând ochiul [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fără tine mi-e frig N-am înțeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnită Și-și lasă pe mine zdrențele reci.   Câinele negru Cu burta întinsă duios pe zăpadă Se scoală și se îndepărtează Privindu-mă în ochi, Refuzând să-și spună numele. Începe să fulguie. Mă ustura pielea Pe locul [...] Citește în continuare