Poezia de luni

Fiți foarte atenți cu acest manuscris. Fiți atenți cu litera T, cu înțelesu-i profund, cu fragila-i structură. Eu evoc un secol de aur, un instrument de tortură: între eroare și teroare stă subtila, suava literă T. Pe o cruce în formă de T, a fost răstignită Himera: NUESTRO SEÑOR DON QUIJOTE EL CRISTO ESPAÑOL. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei. Privesc îngheţata zăpadă Prin care picioarele mele desculţe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne În alfabetul unei limbi dispărute. Ieri ce voiam să spun Şi mâine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Când clipele obeze Par ani şi anii epoci Nehotărâte [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Toamna îmi îneacă sufletul în fum… Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beție, moale legănare…   Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi Brațele de aer ale clipei duse.   Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri. Câtă deznădejde [...] Citește în continuare

Poezia de luni

înot singur prin vârtejul de gesturi pe care mi le tot adresați din spatele geamului gros care ne separă   plutesc în toate gândurile voastre secrete care invadează piața și străzile care bântuie ale voastre zile și ale mele nopți   aud muzica atâtor fanfare de odinioară răsunând în timpanele devenite tobă și tamtam   [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar în care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg, şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aşază zimţi pe iarba ce [...] Citește în continuare