Poezia de luni

Sufocată de viaţa cu program Şi de-acelaşi „va urma” cotidian Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari – Pedagogi şi profesori octogenari De algebră, geografie şi pian – Primăvara A izbit cu pumnu-n geam Şi-a fugit din pension De la „Notre-Dame de Sion”.   I-am citit isprava-n calendar Şi-am pornit îndată după ea S-o-ntâlnesc [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Elita luase loc la parter și proștii sus, aproape de cer. În lojă stătea o întâmplare cam abătută și un năpraznic destin în mare ținută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormita în fotoliu înfășurat în lințoliu. O răceală vagabonda prin sală. O inocentă strălucea printr-o totală absență. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,   Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară.   Să smulg un sunet din [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar în care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg, şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aşază zimţi pe iarba ce [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Cei mai dezinvolți – actorii! Cu mânecile suflecate Cum știu ei să ne trăiască! N-am văzut niciodată un sărut mai perfect Ca al actorilor în actul trei, Când încep sentimentele să se clarifice   Moartea lor pe scenă e atât de naturală, Încât, pe lângă perfecțiunea ei, Cei de prin cimitire, Morții adevărați, Morți tragic, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Îţi aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculţi? Felul în care Te uitai la mare Şi spuneai că m-asculţi? Îţi aminteşti Pescăruşii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de peşti, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Şi-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Cei mai dezinvolți – actorii! Cu mânecile suflecate Cum știu ei să ne trăiască! N-am văzut niciodată un sărut mai perfect Ca al actorilor în actul trei, Când încep sentimentele să se clarifice   Moartea lor pe scenă e atât de naturală, Încât, pe lângă perfecțiunea ei, Cei de prin cimitire, Morții adevărați, Morți tragic, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Am crescut? Suntem oameni maturi? Câte mii de nuanţe putrezesc o culoare… Dragi şi ridicole, departe sunt zilele Când lumea o-mpărţeam în buni şi răi. Am devenit puternici scăldându-ne-n derută Precum în apa Stixului Ahil, Dar de călcâiul vulnerabil încă Atârnă soarta universului întreg. E totul grav. Şi înţelegem totul. De-acum va trece timpul neschimbat. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.   Pentru credinţă sau pentru tăgadă, Te caut dârz şi fără de folos. Eşti visul meu, din toate, cel frumos Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer [...] Citește în continuare