Poezia de luni

Fără tine mi-e frig N-am înțeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnită Și-și lasă pe mine zdrențele reci.   Câinele negru Cu burta întinsă duios pe zăpadă Se scoală și se îndepărtează Privindu-mă în ochi, Refuzând să-și spună numele. Începe să fulguie. Mă ustura pielea Pe locul [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Făptura ta ca o rezervație de magneți ca o muzică – oare cum se va întrece în grație pe sine o ramură andaluzică?   Despre neant despre semințele care astâmpără flacăra jocului – ce-ar putea să spună dorințele mai mult decât inima socului?   nici măcar răcoarea nopții siderice nu pune peste patima noastră copastie [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine… Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert – E vechi păcatul Și nu ești prima vinovată!…   În cinstea ta, Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, În pat ți-am presărat garoafe Și maci – Tot [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei, Orașul adoarme troienit. Mult mai târziu de miezul nopții sunt orele trecute… În haosul vieții nici noi nu ne-am găsit… O, vino, cel puțin, acum, prin forțele necunoscute; – Să viu ? – Oh! mi-i frică… – Vezi! – Hai! – Am venit. – Unde? -Lângă tine. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Învelișul tău Ca o pasăre în cuibul inimii În râuri de sânge te scalzi Și zbori prin vârful degetelor mele   Când pleci Corpul regăsește infinita lui greutate Și peisajul deschis beant Înseamnă lipsa ta   Cu mâini adânci ca niște panere Mă scoți din oceanul somnului Și capul îmi sună ca o scoică   [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Începe ca o foarte bruscă surzenie, Începe ca o foarte bruscă trezire, Peste gramatică trece o vedenie Și încâlcește părțile de vorbire. Stai pe o terasă. Singurul ești Care vede o înaltă și pustie clădire Coborând din ceruri. Abia mai vorbești, Abia mai descrii minunata-i plutire.   Barbați și femei urcă în poduri De unde [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fereastra ochilor tăi îmi e necesară Ca uitatul pe fereastră.   Dacă nu mă uit o zi Pe fereastră, Casele, pomii din jur, Se trag înapoi.   Dacă nu mă uit Două zile, Toată lumea mea Trece dincolo de soare.   Atunci nu-mi mai rămâne Decât să m-arunc pe fereastră A treia zi, Încercând s-o [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Trenul urcă ușor, în timp ce noi contestăm metafizica. În compartiment intră un bătrân. Scoate pălăria de paie, lasă în jur un cerc de lumină, desface un pui întreg din hârtia ca pergamentul, ne-ndeamnă să-nfulecăm. Un timp e tăcere. http://www.cialisgeneriquefr24.com/cialis-abu-dhabi/ Doar când învelește oasele toate la loc, grijuliu, cu o minerală răbdare, se-aude un foșnet. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

1.Palmele Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit. Sunt bătături mai trainice pe ele. Metalul ce durea la început Le-a întărit, topindu-li-se-n piele. Ele îmi cer mai multă încordare Şi cer gândirii proaspăt înţeles. Cerinţa lor e mult mai hotărâtă Când fruntea grea mi-o sprijină ades.   Încep să bag de seamă, în sfârşit, Că multe [...] Citește în continuare