Poezia de luni

Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre.   Prin lumina estompată De mătasa unui nor, Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major.   Rumen de timiditate El se uită-n jos posac. Ea striveşte foi uscate Sub pantofii mici de lac.   Şi-ntr-o fină discordanţă Cu priveliştea sonoră, Merg aşa, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau.   Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie.   Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii.   Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. O voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Pe verdea margine de şanţ Creştea măceşul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ. Întâi pătrunse printre foi, Şi le vorbi cu voce lină, De dorul lui le spuse-apoi, Şi suspină – cum se suspină…   Şi suspină – cum se suspină…   Albeaţa lor de trandafiri, Zâmbind prin roua primăverei, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Țin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabila confuzie.   Au trecut peste mine Mașini mici, Autocamioane, Tancuri Și tot felul de picioare.   Am simțit soarele până la Și luna Pe la miezul nopții.   Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Și importante Am făcut bătături.   Și [...] Citește în continuare

Poezia de luni

cu vremea, ai căpătat statutul de mare putere. cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.   ai devenit o mare putere străină. din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Avem timp pentru toate. Să dormim, Să alergăm în dreapta și în stânga, Să regretăm ce-am greși și să greșim din nou, Să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine, Avem timp să citim și să scriem, Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, Avem timp să facem proiecte și să [...] Citește în continuare

Poezia de luni

O dungă roşie-n zări se iscase şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins cu umbrele lor melodioase umerii încă dormind, mi i-au atins.   Mă ridicam din somn ca din mare, scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele, sprâncenele cristalizate de sare, abisele.   Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă, urcând un soare neobişnuit. Adânc, lumina-n ape [...] Citește în continuare

Poezia de luni

aș fi simțit nevoia să scriu o bucată de proză să decartez un zid de povești cărămidă cu cărămidă dar am repetiții la zece și-nainte de asta trebuie să ajung și la poștă așa că va trebui să scuip scurt o poezie în praful de pe drum ca să doară, poate, mai puțin timpul scurt [...] Citește în continuare

Poezia de luni

ce înseamnă pentru tine ora unsprezece noaptea pe malul mării când luna are un halou suspect ca gluga trasă strâmb pe capul ras şi numeri cum se-aprinde şi se stinge farul intimidând iluzia unei bătrâne cum în cazărmi soldaţii povestesc de slujnice cu largi cămăşi de pânză sunt animale care plâng sunt pietre care se [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Nu-s ochii dragei mele stropi de soare Şi roşul gurii ei nu-i de coral. De-i albă neaua, sânu-i oacheş pare Şi negrul păr i-e ca o sârmă-n val. Ştiu roze albe, ştiu şi roze roşi, Dar nu-i socot obrajii trandafiri Şi-s bălsamuri mai dulci să le miroşi Decât e boarea întregei sale firi. Îmi place [...] Citește în continuare