Un om care a vrut să schimbe lumea și o actriță a tăcerilor dintre versuri. Iată ce a fost, înainte de toate, Leopoldina Bălănuță, Poldi pentru apropiați, stinsă din viață într-o toamnă de la care au trecut douăzeci de ani. Într-o lume în care există o mare sete de afirmare, din ce în ce mai [...] Citește în continuare
Portret
„Într-o bună dimineață, foarte devreme”, într-o casă cu curte, din apropiere de Popa Nan, a venit pe lume un copil dorit. Era ziua de 26 februarie, în anul cutremurului din 1940. Așa începe povestea vieții lui Alexandru Repan, spusă de el însuși și consemnată într-un interviu publicat în urmă cu zece ani în revista noastră. [...] Citește în continuare
S-a născut în toamna anului 1925, la Moscova, într-o familie de evrei, care aveau multe legături cu lumea artistică a momentului. Mama ei, Rachela, a fost actriţă în filme mute. A trecut de-atunci aproape un secol, din care aproximativ 80 de ani au fost dedicaţi baletului, pentru că, la vârsta de 9 ani, Maia a [...] Citește în continuare
Nici gând ca oamenii de film să prefere „divele”, o spune răspicat în cartea, a treia, pe care se pregătește s-o publice, Michael Caine. Lor le plac actorii care nu întârzie, care își știu replicile și glumesc pe platou. „Cum mi-a zis Frank Sinatra odată, când mă plângeam că se țin după mine turiști cu [...] Citește în continuare
Doi câini pe nume Ică şi Norica merg cuminţi pe trotuarul de lângă Liceul Lazăr, la capătul unor lese care ajung în mâinile unei mogâldeţe de om. E seara, târziu, burniţează, iar de sub gluga matlasată strălucesc lentilele unor ochelari cu rame groase, negre. Cu paşi mari, mult prea mari pentru aşa o statură mărunţică, [...] Citește în continuare
Vă oferim în această săptămână un număr special, o călătorie în viețile unor mari personalități, cu destine desprinse ca din romane, povești de viață adunate toate într-o mare POVESTE... [...] Citește în continuare
„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici [...] Citește în continuare
„Sufletul actorului nu poate fi ținut în palma, nici atârnat ca breloc la o cheie de apartament. Nu poate fi închis în dulăpiorul cu etichetă al unui vestiar ordonat și antiseptic. (…) Nu are nimic de-a face cu urâta cordialitate a <întâmplărilor cu artiști>! (…) Sufletul actorului este viu ca o carne însângerată și zbuciumată [...] Citește în continuare
Una dintre cele mai frumoase și mai sensibile mărturisiri ale actriței Clody Bertola rămâne aceasta: „Nu-mi face plăcere să citesc lucruri frumoase despre mine. Parcă citesc despre altcineva. Încerc un sentiment curios, că totul este trecător și că nimic nu stă pe loc în arta noastră. A fost atâta chin, încât bucuria venea așa, ca [...] Citește în continuare
S-au împlinit, pe 28 martie, 24 de ani de când Eugène Ionesco a murit, la Paris. Avea 85 de ani și traversase un secol. Un secol pe care l-a marcat profund… Între Franța, pe care a iubit-o, deși nu fără rezerve, și România, o țară în care s-a simțit constrâns să-și petreacă un număr de [...] Citește în continuare
Actorilor li se alătură de multe ori atribute şi titluri şi epitete şi un alai de vorbe meşteşugite încearcă să le descrie cât mai originalo-iscusit izbânzile artistice. Comparaţiile şi alegoriile sunt la ele acasă atunci când vorbim despre actorul-mag sau actriţa-vulcan. Cu cât mai spectaculoasă descrierea găsită, cu atât mai mare efectul. Şi e foarte [...] Citește în continuare
Se numără printre creatorii asociați, oriunde și oricând, numai cu superlative, într-o țară în care admirația, de orice fel, nu o întâlnești la fiecare colț de stradă. Portretul ei îți scapă printre amintiri personale, de spectator și telespectator, rememorări ale colegilor și studenților, informații din toaate sursele. Arta ei nu poate fi cuprinsă în nicio [...] Citește în continuare
La începutul unei toamne îndepărtate, în zorii trecutului secol XX, mai exact în 1911, se năştea la Adjud o fiinţă omenească ce avea să fie mereu mai aproape de cer şi mai departe de pământ. Un om şi un artist mistuit de „un dor fără saţiu”, care este chiar titlul unui dintre volumele cu care [...] Citește în continuare
Da, este unul dintre creatorii al căror nume e legat indestructibil, în eternitate, de o creație majoră, intrată în circuitul valorilor mari și devenită referință, cu cât e mai criticată. Da, rămâne înainte de orice cineastul căruia îi datorăm „Amadeus” și, de asemenea, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Da, numele lui are un loc [...] Citește în continuare
