Studiu de Ștefan Lupu – fragment din lucrarea de doctorat cu titlul „Actorul neodimensional” [...] Citește în continuare
Studii
Comunicare susţinută în cadrul conferinţei de Shakespearologie având tema „Război şi teatru”, la Festivalul Internaional Shakespeare Craiova, 28 aprilie 2018 Motivul pentru care am ales să îndrăznesc să vorbesc astăzi în faţa dumneavoastră este unul foarte personal. De fapt, este vorba despre două motive legate de o datorie pe care o consider morală: în primul [...] Citește în continuare
Alexandra Neacșu Echilibrul este o stare de permanent dezechilibru, de permanentă mișcare de reabilitare dintr-o poziție provizorie spre poziția inițială. Această pendulare continuă, prezentă în orice structură este determinată de un ritm. Nimic nu există static în lume. Totul este mișcare, totul există doar în procesul devenirii. De aceea, poate cel mai important element al [...] Citește în continuare
Alexandra Neacşu Tot ceea ce poate fi exprimat în teatru conține mișcare sau lipsă de mișcare. În acest caz, mișcarea nu trebuie înțeleasă ca un parcurs, ca o deplasare de la un punct la altul, ci ca o dinamică, ceea ce înseamnă libertate infinită. În spatele libertății, există, totuși, niște legi. Aceste legi ale mișcării [...] Citește în continuare
Alexandra Neacşu „Pe măsură ce creativitatea actorului a stârnit mai mult interesul performerilor și al publicului, s-a simțit nevoia altor metode de joc actoricesc. Stanislavski nu mai era de ajuns pentru cei care voiau să-și creeze propriul lor material.” Aşa începe cartea lui Jacques Lecoq, Teatrul de mișcare și gest. De-a lungul timpului, teatrul psihologic [...] Citește în continuare
Ne-am îmbolnăvit de lipsă de timp. Indiferent de cât de mult l-am plănui și drămui tot ne scapă printre degete, ca cel mai fin nisip care se scurge rapid prin clepsidră. E un sentiment aproape absurd care își extinde ramificațiile asupra vieții noastre, asupra celui de lângă noi, asupra umanității. Modificarea ordinii existente și a [...] Citește în continuare
Aristotel spunea cu mai bine de 2000 de ani în urmă, în lucrarea Despre suflet, că „sufletul nu crede niciodată nimic fără o imagine”. Departe de doctrina creștinismului și fără ca măcar să previzioneze nivelul tehnologic al secolului XXI, el intuiește funcția primordială a imaginii pentru fiecare dintre noi. Indiferent de particularitățile rasiale, de sex, [...] Citește în continuare
Există un paralelism între „liberalizarea” creației culturale și dezvoltarea istorică a științei și societăţii. Arta Antichităţii a excelat în rezolvarea spre perfecțiune a detaliilor, fapt explicabil într-o societate imobilă, cu religii și precepte sociale neschimbate mii de ani. Arta Evului Mediu este bântuită de toate neliniștile unei perioade întunecate, fiind la fel de rigid încorsetată [...] Citește în continuare
Scrisă de William Shakespeare după anul 1590 şi publicată în 1600, Visul unei nopţi de vară / A Midsummer Night’s Dream este o „piesă la comandă”. Fie pentru o nuntă aristocratică a vremii, fie pentru sărbătorile regale de Sfântul Ioan. Prima consemnare oficială a unei reprezentaţii datează din 1604, când, la curtea regelui Iacob I, [...] Citește în continuare
Anul 2016 este egal cu patru secole de teatru care au stat sub inspirația și influența lui William Shakespeare. Este anul celebrării și al exploziei spectacolelor montate după textele sale. Exegeților li se creează încă o oportunitate de a se întâlni și a rediscuta cine a fost sau nu a fost Shakespeare, cât de contemporan [...] Citește în continuare
Imagine din „Femeia mării” în regia lui Robert Wilson Înainte de nașterea lui Ibsen, în urmă cu mai puțin de jumătate de veac, Madame de Staël analiza literatura unor oameni care „simt mai din plin durerea decât plăcerile” și care scriu sub influența „imaginației nordului, cea care s-a făurit la țărmul mării, în șuieratul vântului, [...] Citește în continuare
Existenţa şi esenţa – cele două dimensiuni ale fiinţării; aceeaşi legitimitate în faţa „Dreptului întâiului născut”, într-o perpetuă înlănţuire, pe o spirală ascendentă. Esenţa generează existenţa pentru ca existând să poţi accede la esenţă şi în aceeaşi măsură reversul acestui parcurs are la fel multă pertinenţă. Poziţionarea individuală în raport cu această problematică vastă propusă [...] Citește în continuare
Pe tot parcursul discursului său, Meyerhold repetă cu obstinaţie sintagma „actorul nou”. Intenţia clară este aceea de a imprima actorilor cu care lucrează conştiinţa faptului că în propunerea sa cutumele şi tradiţionalismul preţios nu îţi mai găsesc locul. Asumâdu-şi desprinderea de latura psihologică a teatrului pe care o experimentase lucrând cu Stanislavski, porneşte în căutarea [...] Citește în continuare
Veche de când lumea, problema adaptării individului la societate a devenit vizibilă abia când viaţa socială a reuşit să fie suficient de democratică, încât să permită comportamente diferite (adesea văzute ca deficienţe) şi, fireşte, atunci când cuiva i-a şi păsat de aşa ceva. În secolele trecute, inadaptarea provenea din rigiditatea normelor sociale şi, uneori, din [...] Citește în continuare
