Ce înseamnă, de fapt, teatru?

Acum trei ani, în 2009, din dorinţa de a concepe un eveniment de calitate care să marcheze cei 60 de ani de existenţă a Teatrului „Tamási Áron“ de la Sfântu Gheorghe, regizorul László Bocsárdi a înfiinţat, de fapt, un festival cu o pronunţată dimensiune interculturală. La prima ediţie a Bienalei Internaţionale Reflex, cum se numeşte festivalul care-şi propunea să aibă loc din doi în doi ani, dar care, la vremuri de criză, ajunge la a doua ediţie abia după trei ani, spectatorii au putut vedea spectacole din Ungaria, Polonia, Cehia, România şi Germania, capul de afiş reprezentându-l producţia „Orestia” regizată de Michael Thalheimer la Deutsches Theater.

„Să evităm cantitatea”

Imagine din spectacolul „Radio Muezzin“

Anul acesta, ajunsă după atâta întârziere la a doua ediţie, Bienala din orăşelul cu o comunitate teatrală surprinzător de mare, în care două teatre pregătesc permanent spectacole ce reflectă – de aici numele evenimentului – tendinţe, formule, preocupări şi obsesii ale artei contemporane, îşi va aştepta publicul în perioada 16-30 martie.  László Bocsárdi, director al teatrului organizator şi al Bienalei, a explicat la conferinţa de presă desfăşurată la Bucureşti săptămâna trecută că interferenţele culturale şi focusul pe o întrebare al cărei răspuns este la infinit completabil – Ce înseamnă, de fapt, teatru? – sunt premisele selecţiei pe care a făcut-o, impulsionat de dorinţa de a se apleca asupra experimentului şi de a aduce la Sfântu Gheorghe, unul dintre acele spaţii în care tradiţia şi inovaţia nu sunt ireconciliabile, ci dimpotrivă, spectacole relevante, dintr-un punct de vedere sau altul, pentru mersul teatrului contemporan în Europa.

Într-un interviu acordat revistei noastre în toamna anul trecut, regizorul explica, vorbind despre Bienală: „Încercăm să aducem spectacole mai ales din centrul Europei. Mă interesează căutările de azi, care arată cum se modifică viziunea despre ce înseamnă a face teatru, căci se produce o schimbare importantă. În 2011, am fost la festivaluri la Berlin şi în Lituania. Am observat că teatrul este în schimbare şi că se merge spre o dramaturgie deschisă, fără structură clasică, şi se ajunge la spectacole care sunt mai ales un prilej de a discuta o temă. Există şi la noi încercări în acest sens, dar foarte rar găseşti printre astfel de căutări spectacole care să aibă, totuşi, caracter artistic. În alte festivaluri am văzut astfel de spectacole, interesante, bine gândite, care m-au mişcat.

Imagine din spectacolul "Hedda Gabler"

Nu încercau să mă înveţe ceva, ci subliniau o problemă, lăsându-mă pe mine, spectatorul, să iau o decizie. Este tendinţa actuală. Putem vorbi despre o obiectivizare a teatrului şi a spectacolului. Pe de altă parte, există tendinţa de a aduce cât mai multe spectacole într-un festival, de a avea cât mai multe evenimente, adică o încercare de a corespunde vremurilor noastre. Dar eu simt că astfel se ajunge la o superficializare care s-ar putea să facă rău mişcării teatrale. Teatrul e legat de o anumită intimitate, de o linişte. Or, dacă ai sute de spectacole, e ca şi cum ai schimba canalele la televizor, iar la sfârşitul zilei nu-ţi mai aminteşti decât că ai luat nişte stupefiante vizuale, când ieşi din starea indusă de ele, ai uitat ce a fost, n-ai rămas cu nimic, n-ai avut o întâlnire care să te influenţeze. Cred că trebuie să evităm cantitatea. E important ca întâlnirile între oameni să se întâmple cu adevărat. Iar un om nu are cum să aibă suficientă energie pentru a asimila mai mult de două spectacole pe zi“.

Delicatese din străinătate şi din România

Bienala REFLEX 2 oferă, deci, treisprezece evenimente ce reflectă poetici şi estetici diferite şi ridică numeroase semne de întrebare despre natura, mijloacele şi efectele teatrului în societatea de astăzi. Unele sunt producţii mainstream, altele funcţionează în zona de marginalitate, rămânând într-o avangardă prin natura ei benefică. Shakespeare, Creangă, Gogol, Ibsen, Stoppard şi alţi scriitori se vor întâlni, dincolo de vremuri şi poetici, într-un oraş a cărei principală caracteristică este tocmai interferenţa. Din România, au fost selectate cea mai recentă creaţie a regizorului Andrei Şerban, „Hedda Gabler“, de Henrik Ibsen, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, alături de un alt spectacol recent, o investigaţie asupra artei de a povesti, intitulat „Absolut“ şi montată, după un basm de Ion Creangă, la Teatrul ACT. Acestora li se adaugă două producţii valoroase mai vechi: „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi“ de Tom Stoppard, montarea lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara, şi „Căsătoria“ de la Teatrul Bulandra, creaţie după Gogol a regizorului Yury Kordonsky. Pe lângă aceste producţii, Bienala va aduce şi reprezentaţii ale câtorva creaţii recente ale regizorilor Radu Afrim, László Bocsárdi, Mihai Măniuţiu şi Péter Gemza.

Imagine din spectacolul "Rosencrantz si Guildenstern sunt morti"

Printre invitaţii de calibru ai festivalului se numără creatori din Lituania, Polonia, Germania sau Italia. De altfel, regizoarea italiancă Emma Dante va veni la Sfântu Gheorghe cu un spectacol care, în opinia directorului Bienalei, arată ce forme poate îmbrăca teatrul poetic azi. Producţia sa „Trilogia degli occhiali“ este una dintre prezenţele tari pe care mizează organizatorii, alături de cunoscuta creaţie „Radio Muezzin“ a grupului Rimini Protokoll Berlin, în colaborare cu Institutul Goethe de la Cairo, în care spectatorii pot vedea şi asculta trei muezini veritabili povestind, fiecare, despre propria existenţă, pe care şi-o câştigau chemând la rugăciune. De la Varşovia va veni Teatrul Dramatic cu spectacolul „Persona. Marilyn“ al lui Krystian Lupa, una dintre personalităţile puternice ale momentului din teatrul polonez. Ungaria, ţară în care mişcarea teatrală nu duce deloc lipsă de experimente, va fi reprezentată de trei producţii: „Regele Ioan“ de Frederich Durrenmatt, în regia lui Bagossy László, „Coafeza“ de Serghei Medvediev, montare realizată de Victor Rijakov, şi „Coriolanus“, în regia lui Polgár Csaba.

Mecklenburgisches Staatheater va susţine câteva reprezentaţii cu spectacolul „Der Biberpelz“ de Gerhart Hauptmann, montat de regizorul Herbert Fritsch. Iar cei care au ratat, la ediţia din 2010 a Festivalului Internaţional de Teatru William Shakespeare, găzduit la Bucureşti şi la Craiova, cunoscutul „Hamlet“ regizat de Oskaras Korsunovas, vor avea ocazia să-l vadă la Sfântu Gheorghe, unde trupa de la Vilnius condusă de regizorul lituanian va juca şi „Azilul de noapte“, după Maxim Gorki. Detalii despre spectacole puteţi găsi pe www.reflexfest.ro.

Imagine din spectacolul „Trilogia degli occhiali“

Teatru de calitate, ne-a asigurat directorul Bienalei la conferinţa de presă, deşi nu cu aceste cuvinte. Acum câteva luni, în timp ce la Bucureşti se desfăşura Festivalul Naţional de Teatru, îl întrebam pe László Bocsárdi ce ar înseamna, în opinia sa, teatru de calitate. Şi primeam următorul răspuns: „Cred că noi, cei care facem teatru, nu suntem normali, de vreme ce căutăm absolutul. De câţiva ani, am ajuns la o concluzie exagerată: dacă un spectacol nu este genial, e rău. Dacă mă uit la un spectacol cu probleme, al meu sau al altcuiva, mă enervez. Pentru mine, teatru de calitate înseamnă bogăţie de sensuri exprimată cât mai simplu posibil, adică ceva irealizabil. Dar eu sper mereu că va veni o zi când voi realiza acest spectacol. Atunci, toţi cei care vor fi acolo – artişti, tehnicieni, spectatori, eu – vor trăi o explozie şi vor ajunge în rai. N-o să fie nevoie să mai trăim“.

Antrenament pentru doritori

În aşteptarea unei asemenea explozii la Bienală, trebuie să adăugăm că în cele aproape două săptămâni ale evenimentului dialogul dintre creatori şi public, unul dintre obiectivele principale, va avea şi alte premise demne de interes: colocvii, întâlnire între artişti şi spectatori după aproape fiecare reprezentaţie, concerte de jazz şi muzică contemporană, expoziţii şi un atelier studenţesc, la care vor participa viitori teatrologi, coordonaţi de trei specialişti: Maria Shevtsova, profesor la Goldsmiths University of London, Alice Georgescu, preşedintele Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, şi Marian Popescu, profesor la Universitatea din Bucureşti. Participanţii vor crea un blog care să reflecte evenimentele Bienalei.

 

Print

Un Comentariu

  1. Tiberiu Cutean 17/03/2012

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.