Lavinia Şerban, Teatrologie, anul II, UNATC Bucureşti
Totul e bine când se termină cu bine. După maratonul de spectacole Shakespeare de ţinută elisabetană, după minunatele seminarii de critică şi după sedinţele de shakespearologie şi care au culminat cu o altfel de şedinţă la Cetate, tot cu shakespearologi, dar adresată poporului, căci vorba aceea, Shakespeare este al nostru, al tuturor, duminică, măreţul Will şi-a ascuns peniţa şi piesele şi s-a retras la Stratford până la următoarea petrecere oltenească în cinstea lui. Fiţi pe pace! Delegatul Shakespeare la Craiova deja pregăteşte visul unei săptămâni de aprilie, aşa cum vă place, din doi în doi ani în capitala unui judeţ de câmpie.
Un festival de calibrul celui cu pricina nu se putea închide fără artificii. Compania „Cheek by Jowl” a ridicat Sala Teatrului Naţional în picioare pentru ultima oară în cadrul Festivalului Shakespeare.
„Cheek by Jowl” este o faimosă companie de teatru, fondată de regizorul irlandez Declan Donnellan în parteneriat cu scenograful Nick Ormerod. Mult aplaudată şi arhipremiantă de oameni importanţi ai criticii internaţionale. La cererea publicului, Donnellan extinde compania în Moscova şi Paris, unde a lucrat spectacole cu rezonanţă internaţională.
Spectacolul prezentat: o admirabilă plasare în contemporan a textului preshakespearean „Ce păcat că-i târfă” a lui John Ford, dramaturg care în cărţile de Istoria Teatrului Universal este menţionat ca scriitor cu leafă pentru trupa The King`s Men, apoi pentru The Queen`s Company.
Firul dramatic al piesei este unul singur, dar îmbuibat cu păcat la fiecare cotitură dramatică. Annabella, fiica unui nobil italian, Florio, are o relaţie incestuoasă cu nimeni altul decât posacul ei frate, Giovanni. Păcatul se plăteşte cu un fruct: Annabella rămâne însărcinată. Confesorii incestului: călugărul Bonaventura şi doica Putana. Călugărul reuşeşte să-şi ducă până la capăt rolul de adjuvant şi o aduce pe Annabella pe calea pocăinţei, însă Putana nu-şi dezminte rolul de doică–codoaşă; ea este mamă, dar mai înainte de toate este femeie: sedusă de Vasques, servitorul lui Soranzo – cel care, prin lege părintească este viitorul mire al Annabellei, Putana îi va dezvălui numele celui-ce-nu-trebuie-numit: Giovannni.
Acţiunea se desfăşoară (unde altundeva decât în Italia?) în Parma, o altfel de Sodoma şi Gomora.
Parma regizorului Declan Donnellan încape în dormitorul Annabellei, care, atunci când se trage cortina, ni se dezvăluie ca un spaţiu marcat de personalitatea puternică a unei adolescente cool-fashion a zilelor noastre: peretele din spatele camerei, care desparte dormitorul micuţei domnişoare de living şi baie, este ticsit cu afişe din filmele box-office cu vampiri. Eduard şi Bella, protagoniştii faimoasei Saga Twilight. Mai sus, în dreapta şi în stânga, îţi sar în ochi alte astfel de titluri care au furat nopţi şi multe lacrimi iubitoarelor de drame dintre oameni şi vampiri: True Blood, The Vampire Diaries. Iar când în rolul lui Grimaldi este distribuit un actor care pare sosia lui Robert Pattison (actorul care joacă rolul lui Eduard în Twilight Saga), începi să te întrebi ce duhuri sprinţare ţi-au turnat vreo substanţă interzisă în pahar.
Anumite imagini din spectacol chiar par decupate dintr-un asemenea gen de film. Mai ales scenele de pasiune consumate în patul Annabellei. Căci dacă textul aduce în prim-plan povestea unui incest, spectacolul lui Donnellan nu face altceva decât să prezinte faptele pe scenă cât mai teatral şi mai real cu putinţă. Annabella şi Giovanni îşi consumă iubirea în prezenţa bărbaţilor în negru, văduva Hipolita sigilează complotul cu Vasques printr-un joc al seducţiei într-o scenă de amor aproape viscerală, în care cei doi schimbă rolul de dominator cu cel de dominat. Doica Putana se bucură de alinturile lui Vasques care vine la pachet cu un alt scav al lui Amor – un veritabil stripper decupat din revistele pentru femei. Îmbătată de vertijul dragostei, Putana scapă adevărul şi îşi pierde limba, la propriu.
Pretendenţii la mâna Annabellei îi duc trena pe tot parcursul spectacolului. Poartă toţi costume deux-pieces negre, ca nişte agenţi SRI păzitori ai castităţii. Şi nobilul Florio poartă cămaşă şi costum all black. Doar Annabella şi Giovanni sunt îmbrăcaţi după revistele de modă pe care le citeşte cu interes Annabella: colanţi şi T-shirt ea, bluejeans şi T-shirt el.
Împărţirea spaţiului într-o cameră cu două uşi în spate permite desfăşurarea simultană a acţiunii, fapt care nu face decât să potenţeze iluzia de veridicitate pe scenă. Simţi că ai intrat cu bocancii în sufrageria unei familii. Dacă în living are loc petrecerea nunţii dintre Annabella şi Soranzo, în camera din faţă (dormitorul Annabellei), Hipolita îşi pune rochia de complot.
Pe ritmurile muzicii care serbează aniversarea lui Soranzo, Giovanni se strecoară în camera Annabellei şi, înnebunit de dragoste, o înghesuie în baie. Spectatorul este martorul unor sunete de o suferinţă sfâşietoare.
Jocul de lumini punctează monologurile fiecărui personaj în parte: rând pe rând, unul după altul, personajele vin şi se confesează publicului, într-un regal de actorie, din care e dificil să alegi premianţii: să câştige Orlando James (Giovanni) care trece subtil de la rolul de îndrăgostit novice la cel de psihopat capabil să ucidă? Sau Eve Ponsonby (Annabella) mai întâi copilul răsfăţat, apoi iubită, apoi mamă, apoi soţie devotată? Sau Ruth Everett (Hipolita) – vampa sexy care umple paginile tabloidelor?
„Ce păcat că-i târfă”, de John Ford
Regie: Declan Donnellan
Design scenografie şi costume: Nick Ormerod
Regizor asociat şi mişcare: Jane Gibson
Design sunet: Judith Greenwood
Compoziţie şi design sunet: Nick Powell
Asistent regie: Paris Erotoktitou
Director distribuţie: Siobhan Bracke
Supervizor costume: Angie Burns
Manager scenă: Tim Speechley
Manager ethnic scenă: Robin Smith
Manager-adjunct scenă: Clare Loxley
Lumini: David Salter
Sunet: Morgan Rogers
Manager garderobă: Victoria Youngson
Asistent manager scenă: Angela Garrick
DISTRIBUŢIE
Călugărul Bonaventura – Raphael Sowole
Giovanni – Orlando James
Annabella – Eve Ponsonby
Florio – David Collings
Putana – Nicola Sanderson
Soranzo – Maximilien Seweryn
Vasques – Will Alexander
Donado – Ryan Ellsworth
Hippolita – Ruth Everett
Grimaldi – Sam McArdle
Cardinal/Doctor – Peter Moreton
Gratiano – Jimmy Fairhurst
Print