Ce-și propune FNT 2015?

yorick-5-ani1Festivalul Național de Teatru împlinește 25 de ani. Sunt 25 de ediții de când la București, în fiecare toamnă, sunt arătate cele mai bune spectacole ale stagiunii trecute – cele mai bune în ochii unui selecționer, așa cum funcționează festivalul de ani buni. Ediția din acest an se anunță, după selecția pe care Marina Constantinescu a făcut-o publică pe 6 iulie, una extrem de generoasă. Cu multe, foarte multe spectacole – 44, mai exact –, anunțate în ordine alfabetică, o listă lungă din care nu lipsește mai nimeni, pe care se regăsesc cam toate teatrele la care te-ai aștepta să fie acolo și toate numele importante… În principiu, o selecție care își propune să mulțumească pe cam toată lumea, să arate pe larg cam ce s-a întâmplat în teatrele din România în stagiunea care tocmai s-a încheiat, să pună în vitrină cam ce e cel mai bun și mai frumos din cât mai multe spații, tendințe, să pună una lângă alta generații de regizori.

Așadar, 44 de producții vor fi arătate în cele zece zile, între 23 octombrie și 1 noiembrie, la București. Producții care aparțin – majoritatea – acelor teatre care sunt puncte importante și oarecum previzibile pe hartă, de la Teatrul Național din București, prezent cu trei spectacole, la Teatrul Național din Cluj, prezent cu patru spectacole, Teatrul Bulandra, prezent cu trei spectacole, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, prezent tot cu trei spectacole, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, cu două spectacole, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, prezent și el cu două spectacole, Teatrul Național din Iași, tot cu două producții, apoi Teatrul German și Teatrul Maghiar din Timișoara, precum și Teatrul Național din Timișoara, Teatrul Metropolis, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós”, Teatrul din Arad, Teatrul din Brăila, Teatrul din Râmnicu Vâlcea, Teatrul de Comedie, Teatrul Nottara, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, Teatrul ACT, sunt toate pe listă. Și li se adaugă Teatrul din Turda, Teatrul din Galați, precum și Opera Națională din Iași, cu un spectacol de teatru coregrafic, al lui Gigi Căciuleanu, sau Teatrul Țăndărică din București, cu un spectacol al lui Cristian Pepino, Teatrul Excelsior și UNTEATRU. În cazul în care am numărat bine…

Dacă selecționerul unic și-a propus să acopere toată țara, în principiu a reușit. Lipsește, oarecum surprinzător, Teatrul din Oradea. În rest, cam toate sunt pe listă. Mai mult, dacă și-a propus să nu excludă de pe listă numele de regizori cele mai cunoscute și mai premiate, atunci a reușit și la acest capitol. Sunt prezenți cam toți regizorii la care te-ai aștepta, începând cu Victor Ioan Frunză, prezent în selecție cu trei spectacole, „Steaua fără nume”, „Mobilă și durere” și „Visul unei nopți de vară”, continuând cu Felix Alexa, prezent tot cu trei spectacole, „Butoiul cu pulbere”, „Terorism” și „Cerere în căsătorie”, apoi Mihai Măniuțiu, Alexandru Dabija, Radu Afrim, Cristi Juncu, Gábor Tompa, cu câte două spectacole, și Andrei Șerban, Alexandru Darie, Claudiu Goga, Armin Petras, Vlad Massaci. Și lor li se adaugă nume ale tinerilor regizori în vogă, precum Vlad Cristache, Bobi Pricop, Sânziana Stoican sau Tudor Lucanu, ba chiar și Dragoș Alexandru Mușoiu, după un prim spectacol bine primit la Naționalul din Craiova.

Ca de obicei, sunt prezente foarte puține spectacole din zona independentă, deși se vorbește enorm despre asta în ultima vreme. Însă, atunci când se trage linie, nu multe montări independente rezistă la criteriul calității, sau sunt (prea) comerciale, sau sunt, așa cum vor spune multe voci, nedreptățite. Adevărul e undeva la mijloc.

În lipsa unei motivații care să însoțească aceste 44 de spectacole incluse în selecție, în lipsa unei împărțiri pe categorii, singura concluzie e că sunt, pur și simplu, cele mai bune montări din 2015, în viziunea Marinei Constantinescu. Dar, ca un om care a circulat prin teatrele din țară în ultima perioadă, am sentimentul că, dacă ăsta a fost criteriul – cele mai bune spectacole din stagiune, fără nicio explicație în plus, fără nicio adăugire – atunci e puțin cam prea mult…

Dacă, însă, dorința a fost să arate cam cum se manifestă în Anul Domnului 2015 diferitele generații de regizori, atunci ar putea fi o reușită. Să așteptăm toamna lui 2015!

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.